Poezie

Trântorul candidat

fabula

1 min lectură·2 ianuarie 2008

Mediu

Trântorul, sătul de viața de huzur nemeritat

Ce-o avea în stup, dar fără să fie și respectat,

Hotărî că-i musai vremea să-și depună actele

Și-mpărat să le devină, la toate suratele.

Și-ntre două cupe pline, de nectar și de polen,

Dezbătea atent problema, cu toți neuronii-n plen:

Prea deștept nu sunt din fire și nici prea bisericos

Și nici chipul nu m-arată , nici voinic și nici frumos.

Cum dracu să fac atuncea, pe surate să-amagesc

Și cu-a lor regină mamă eu să mă căsătoresc?

Golind cupă după cupă, se gândea așa amicul,

Jinduind să fie capul, sătul de-a fi doar buricul!

S-a gândit vreo două zile și răspunsul n-a găsit

Până când la stup stuparul după miere a venit.

Ce-nchinare, ce respect și regina îi vădea!

Numai trântorul cel leneș bea la miere și... gândea.

Și așa s-a hotărât, trântorul, să folosească

În campania de rege, frica cea mai mișelească

Ce-o aveau cele-albinuțe, de zeul cu văl pe față

Care le zidise stupul și le dijmuia pe viață.

Că avu eficiență tactica nou aplicată

Dovedește Catedrala Mântuirii de prostată!

Iar morala povestirii n-o cătați, că nu mai este,

C-a murit nefolosită-n parlamentu lu\' nea Pește!

001.473

Lazar Marian Tudorel. “Trântorul candidat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lazar-marian-tudorel/poezie/1761133/trantorul-candidat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.