Laurentiu Vasiliu

Fiecare din noi are momente cand se simte cel mai... om de pe pamant. Si eu am trecut prin asta pana cand am facut intamplator un experiment. M-am intins pe pamant in iarba noaptea cand cerul era senin si instelat. Si am privit in strafundul universului lasand pamantul in uitare. Si deodata eram singur; pluteam in univers. O farama de praf cosmic in deriva si fara de importanta. Pierdut in infinitul negru ca smoala. Si apoi mi-am adus aminte de pamant. Dar acum nu mai stateam pe el ci il simteam lipit de mine. Eram acel fir de praf cosmic ce sprijinea pamantul. Deodata aveam un rol, aveam o putere. Eram asemeni gigantului care tinea pe umerii lui lumea. Si am realizat ca toti au nevoie de mine si ca sunt cel mai important. Poate pare o prostie, dar incearca si tu. Pentru mine a fost minunat.