Laurențiu Orășanu

de ce din Olimp? De umplutură?
Altfel, merge.

Se pare că m-am înșelat în privința rimei respective, scuzele mele. Eu despărțeam în silabe vi-ru-lent. Încă îmi sună rău, dar probabil că e de la ciocănel. Sau nicovală. Scuze, așadar.
Ritmul rămâne defectuos, chiar dacă am indicat DOC-tor (am vrut să spună că forțați pronunția doc-TOR). Versul doi nu are cadență, oricum l-aș citi. El dă tonul.
La construcție ar fi iarăși de cârcotit. Merge la un doctor de bolnavi psihici, ceea ce Oprescu nu e. Subtitlul trimite la \"cocoșel\" - nimic privitor la psihiatrie. Bate câmpii, tâmpii - nu mi se par o indicații prea tari pentru a fixa \"domeniul\" de activitate. În fond mai toți batem câmpii. iar pe tâmpi nu-i legi aici de o instituție specializată.
Menționez că nu amestec niciodată politicul, decât ca să râd de el, și în stânga și în dreapta. Să nu se înțeleagă că mă leg de construcție ca să apăr pe cineva, fie el \"independent\". Am constatat că așa procedează toți colegii epigramiști. Și aici văd aceeași abordare. Floreta mereu pregătită să înțepe orice. Deci acest lucru e de bine.
Oricum, aștept și alte păreri, ale colegilor, poate ne ajută.

Ritm anapoda în v2 și v3. Ar trebui să pronunțăm cu accent forțat pe LIM(baj) și pe DOC(tor). Sau cum?
Pacient nu rimează cu virulent
Nu mai repostați la infinit cu aceleași greșeli de prozodie. Mergeți la Tehnică literară și studiați.

Completează numele. Așa cum este, este neregulamentar.
Ai și câteva diacritice lipsă. Lipsește și poezia.

scara de bloc cu pași nervoși - scara de bloc, cu pași nervoși
Pornesc de peloc - de pe loc. Apoi - întotdeauna pornești de pe loc

completează, te rog, diacriticele lipsă
nu se lasă spațiu înainte de virgulă

Nu sunt admise titluri, cuvinte întregi scrise cu majuscule.
Greșeli grave de prozodie. Un singur exemplu> seminții nu rimează cu nemții. Consultați articolele îndrumătoare de la Tehnică literară (Să învățăm împreună - Cornel Rodean).

Remaniat nu rimează cu vizat.

Ioane,
Am mai scris ici că nu sunt pentru însteluțarea textelor prezentate sau premiate la concursuri. Au concurat, au fost jurizate, au întrunit (sau nu) aprecierea altora. Nu e treaba mea.
Treaba mea este să cârcotesc.

Vor veni și stelele, vor veni... Dar, cum toți compuneți pentru concursuri, și postați mai puține noutăți aici...
...nu-mi rămâne decât să mă ocup de instalatori

Grupaj excelent. Nimic de cârcotit. Preferatele mele: I.1 și II.1

La prima: limba lungă poate ajunge mai sus, mai greu cu grosimea obrazului - trebuia ceva tot cu posibilă extensie pe verticală; altfel bună
Cu Monica: bănuiesc că juriul nu gustă, chiar dacă salivează. Nu mi-a plăcut.
Pseudopoliticiana: șchiopătează la versul trei; n-am înțeles ce-i cu bordura? e băgată doar pentru că e un trotuar acolo, sau îmi scapă sensul? - cea mai slabă
Partenerii de coaliție: poanta (dacă e) nu e pregătită, când te strângi în brațe nu ai și bagajele la ușă, e vorba deci de sentimente împărțite, nu clare; ironic, ar merge
Epitaful reformei - s-ar fi cerut pregătit mai bine, să reiasă că a fost o vedetă care a murit neînțeleasă
Epitaful tranziției - cea mai bună; epigramă care poate concura pentru o antologie

Calimero

Similitudine

E dolarul, ca poetul:
Chiar de s-a-nmulțit bănetul,
De ai șapte - te cutremuri,
Fac cât unul de pe vremuri.

Calimero

neglijent redactat (vezi Reguli de scriere, la Reguli)
altfel, clișee (uzate) în fiecare vers

neplătita
Mi-am venit o idee
tanjirea către
Mă uit bine la mine jigărit și tulburat iar - virgulă înainte de iar
ce caută rezolvare de la mintea mea
tu ești uneori el, timpurile sunt utilizate anapoda
lipsește coada, asta presupunând capul

Când motivez trecerea la Atelier, tu îți retragi textul. Așa ai făcut cu precedenta epigramă. De aceea nu mă mai obosesc să motivez încadrarea. Ce s-a scris sub el ar putea fi suficient pentru tine, ca reacție, cum că n-ai comis o capodoperă. Și nici că gestul meu ar avea ceva personal. Că nu are.
Și alte texte slabe, ale celor care nu au nevoie de aprobare, au fost trimise e la Atelier. Este perfect regulamentar.

Subscriu: prima e antologică (cf. GPI). Foarte aproape e aceea cu Fizica aplicată.
In Vino veritas mi se pare cunoscută.
Beția de cuvinte mi s-a părut că are mai puțin impact.
Grupaj solid, de valoarea premiului, al unui autor care arde etapele și ia premii cam peste tot.
Explicabile prin lipsa de timp sunt clasările de pluton la blitz-urile noastre, în neconcordanță (inversă neconcordanței Ruse) cu premiile la concursuri externe, ca acesta.

Calimero,
neparticipant

De data aceasta, favoritul meu (din Salonul refuzaților) lovește bine doar cu prima bilă. Frumos construită.
Fatalitate are poanta fumată (soția-șefă). Necuvintele asociate cu blegeala beției nu produc mare impact.
Calimero

A doua (În Parlamentul României), reșapată la cârcotelile colegilor, este foarte bună, antologia o pândește. De remarcat cum a dormit juriul pe greșeală. La noi, că tot s-a amintit de concursurile interne, un juriu de 15-18 ar fi depunctat-o.
La prima - eu am găsit în DEX on-line casierie, nu caserie. Poanta e bună, numai că nu mai sunt casierii, ca pe vremuri, care să te împrumute.
Alte două, \"Betie de cuvinte la guvern\"
\"Cu pălincă românească
Și cuvinte de import\"

și \"Filosoful\"
Să fii tăcut e-apăsător...
Limbut...de-a dreptu’ confortabil !

forțeză antonimiile (care știm că întăresc o epigramă). Import e forțare în prima. În a doua - nici tăcutul nu e întotdeauna apăsător, nici limbuția întotdeauna confortabilă.

\"Unui parlamentar\" merge pe o cale bătută, numai pe aici, de vreo alte cinci epigrame.

\"Noiembrie 2009\" - de pluton.

Oricum, un grupaj consistent, dacă n-ar fi fost greșeala de la epigrama a doua.

Calimero

A doua din fiecare categorie - acestea sunt singurele epigrame reușite.
Prima la Beție e banală (stilistic e un exercițiu de noi, ne). La a treia la Beție cred că îmbeți în două cuvinte (te iubesc), sau cu o întreagă artilerie. Care-s alea trei? Forțare.
La tema liberă
- În prima suntem făcuți părtași la violența conjugală (misoginismul epigramiștilor bărbați e scuzabil doar până la un punct). Mai e și contextuală, se referă la dilema autorului în a alege tema liberă: cum o pui în volum?
- A treia se cere explicată: cam știm unde bate, dar dacă o luăm la bani mărunți vedem că trebuie să ne forțăm, cum s-a forțat și compunătorul.

Concluzie: Ion Ruse se menține în parametri: din când în când o epigramă foarte bună. Aici a lovit în două din șase.

Bun venit!
Completați toate diacriticele necesare.
Cam constatative : epigrama trebuie să aibă poantă, să surprindă cu un paradox, să aibă ceva umor. Umblați la aceste ingrediente.
Ceva mai reușită este a treia.