Laurențiu Orășanu

Lasă-mă să ghicesc: văzând prima epigramă, bănuiesc că nu ai luat premiu, așa-i?
Mi-au plăcut epigramele, în nota ta obișnuită de calitate. Mai banală mi s-a părut doar cea cu trecerea Oltului.

Cum n-am concurat nici acolo, încerc o replică aici, la Olteni în Carnaval:

Toți orășenii dau cu sapa,
Țăranii se pretind artiști
La Carnaval. Spada și capa
Atârnă de epigramiști.

Calimero

Ți-aș sugera ca astfel de replici să apară sub original, ca și comentarii. Jumătate din textul tău e al lui Mișu.
Vezi că el n-a zis \"manșă\". Știu că-ți folosește ca să bagi avionul, dar...

Concluzie: slabe.

Epigramă bună, cu o ironie rece. Dar n-aș fi urcat-o pe podium, ci aș fi trimis-o la Refuzat pentru Corectură pentru virgula inutilă de după pungă.
Cârcoteala lui Vali o re-cârcotesc (patent Norea): știe toată lumea cine e Țiriac. E și o bancă.

Un lucru e bun în toată logoreea asta fără cap și fără coadă, întinsă pe texte \"fără număr, fără număr\": a trecut termenul asumat de autor - 6 martie. Conform angajamentului său (repetat) am scăpat de o chestie care mă încurca teribil. Am scăpat de purtătorul (auto-declarat) de imagine al Agoniei.

\"Somație în termen legal
Dacă până în 6 Martie 2010 nobilimea veche și cea nou promovată, nu participă la comentariile ghicitorii, sunt forțat de situație să continui singur în monolog lucrarea începută și să rămân simplu membru în Agonia \"fără să mai beneficiez de onorurile de care mă bucur în prezent.\" - Filip Tănase

Sper să se țină de cuvânt.

Sigur, nu pot să sper că:
- monologul său va ieși din zona banalului, sau că măcar un catren de-al său va fi corect d.p.d.v prozodic;
- că genunchii săi nu vor găzdui alte și alte \"nepoate\" (cele 3 \"oficiale\" și altele - mai puțin - și-au cam rărit vizitele, cu toate strigătele disperate de băgare în seamă ale fantazistului);
- că nu se va erija în alte și alte posturi;
- că nu va mai împărți funcții \"nobiliare\";
- că nu va inventa alte și alte diviziuni în Agonia;
- că nu va repezi sau jigni sau calomnia pe oricine îi critică textele, sau pe oricine se \"atinge\" de \"nepoatele\" sale.

Domnule,
Ar fi cazul să privești realitatea în față.
Țintele dumitale rămân neatinse și universurile pompos anunțate rămân goale. Parteneriatele cerute de dumneata sunt sublime, dar nu s-au născut.
Nepoatele s-au cam lămurit cum stă treaba, ți-au răspuns de complezență și apoi, așa cum spui, te-au părăsit.
Încercarea de a construi o operă căpușând (atenție la ghilimele) până și off-topicurile - a eșuat și ea. Textele dumitale inactuale, prăfuite de ani și reluând la infinit, indiferent de persoană, aceleași laude, sunt deosebit de slabe.

Închei făcând analiza a două strofe însăilate de dumneata aici, ca să vezi că tot ce ți-am scris are acoperire în ceea ce scrii. Persoana nu mă interesează.

\"Tu ai umor într-adevăr,
Tezaur e , nu tras de păr,
Numai că-n strălucirea ta
Ai deficit cu inima.

Azi mi-a fost suficient
C-am scăpat de handicap,
Este-un bun reviriment-
Mi-a venit mintea la cap. \"

\"Deficit cu inima\" - nu aparține de limba română. Prozodic - accentul îl forțezi pe ultima silabă din inimă. \"Ta\" nu rimează cu \"inima\".
\"Handicap\" și \"cap\" sunt rime slabe. \"Reviriment\" nu rimează cu \"suficient\".
Revirimentul e mereu bun.

Trec cu vederea greșelile de editare. Nu cred nici în onestitatea ultimului vers.

Nu mă mai interesează scuzele pe care mi le datorezi pentru calomniile și amenințările la adresa mea. Am aflat că nu le pot obține pe nicio cale de la persoane ca dumneata.

Domnule Tomescu,
Dacă există așa ceva (strict, femei însărcinate, pe peron sau în aeroport, soldați care-și schimbă, într-o secundă uniformele și armele) în proza mentorului, chiar vă rog să-mi semnalați unde. N-ar fi prea târziu ca să refac, dacă e cazul.

Altfel, după cum veți vedea, cele două scene (una imaginară, alta reală) își au rolul lor în construcția scrierii.

Iar inserția fantasticului se va repeta în această întreprindere. Servește scopul. Acum, sigur că mentorul, ca să-l numim așa, e un maestru al prozei fantastice. Dar, mă gândesc, nimănui nu-i e refuzată încercarea genului.

Mulțumesc pentru atenția constantă și vă mai aștept cu observații.

Atenția voastră, țintită recent pe această încercare, mă onorează și mă face să postez mai repede fragmentele care urmează.

În linii mari, romanul e scris. Sper să merite chinul cititorului, chin oarecum firesc la citirea unui foileton (cum zicea Dan Norea).

Sărind peste (nepostând) unele pasaje de legătură, ajutat de faptul că actanții au fost deja aduși pe scenă în fragmentele mai puțin juicy de până acum, voi posta, cum ziceam, în ritmul evenimentelor din povestire, ritm mai alert spre final.

Mulțumesc pentru atenție, aștept observații critice, de mare ajutor în faza în care mă aflu cu această încercare.

Și, nu uitați, orice asemănare...

Omul de rând nu studia religia, nu avea acces la cărți (dacă nu cumva le avea ... dinainte). Dar cărțile despre care e vorba aici puteau fi studiate în locuri speciale, cum sunt cele pomenite, locuri în care nu mergea oricine și în care accesul la anumite lucări e controlat.

Jocul numelor e voit, așa cum e voit jocul între realitate și ficțiune (romanul va anunța, pe prima pagină, că orice asemănare... e cu totul întâmplătoare.

Mulțumesc pentru observația justă cu anul alegerilor. Voi corecta.

Titlul la care m-am gândit, deocamdată, pentru acest roman este : Migrații.

Titlul fragmentelor este titlul romanului, completat în paranteze cu numărul fragmentului și cu indicii privind locul sau cui aparține/ cine spune povestea.
se întinde de la primul război (chiar și mai dinainte) până în 1997.
Fragmentele publicate până acum nu prea edifică încotro bat. Poate cu excepția celui de față (mulțumesc, GPI, mulțumesc Ana urma).
Răbdare, s-ar putea să vă placă ceea ce va urma. Lămuresc, vorba vine, și o mare enigmă.
Postez fragmentul următor ceva mai repede, fiind legat de acesta.

Ghiocel

Mulțumesc pentru recomandare, steluțe și comentarii.
Am ascultat vocea Poetului Florian Silișteanu citind fragmentul de text la RadioTeIubesc și am văzut în emisiune dragostea lui pentru lucrul bine făcut.
Ghiocel

Sunt sigur că voi citi și partea ne-mai-văzută (scisă cu cerneală... simpatică) cu aceeași plăcere cu care am citit și părțile văzute pe Agonia. Așteptam cartea și mă bucur că ea își începe viața cu această lansare la... apă mare (că doar e gondolă, nu? și e lansată la apa cea mare, nu?)
Aș fi băut și eu din șampania de la lansare, dar am interdicție gastritică aproape la orice. Drept pentru care rog să fiu trecut absent motivat.

Cam evit steluțele la astfel de anunțuri, dar rog să fiu iertat pentru excepție. Umoriști de thalia Inei și a lui Norică o merită din plin.

Calimero

La Mulți Ani, Ioane! Inclusiv agonici.
Venirea ta a anunțat valul de epigramiști din mișcare care a lovit agonia ceva mai târziu (2007-2008). Tu te-ai integrat lin, la ceilalți a fost mai cu sughițuri.
Dar ridicarea nivelului epigramei aici ți se datorează și ție, și lor.
Să ne trâiești!

Calimero

De-un timp români-s tot mai triști
Și parcă mai puțin vocali,
Fi`ndcă-s conduși de penaliști,
Mai toți corupți, și de penali.
(Miloș Petru)

Așadar ne pierdem combativitatea (devenim mai puțin vocali) dacă suntem conduși de penaliști (corupți, că așa zici - deci, penali) și de penali (probabil - ne-penaliști, căci altfel s-ar suprapune peste primii și ar fi în plus la enumerare). Din această dilemă, a ieșit ce-a ieșit!

Păi stimulul întărește reacția, nu? Ar fi cam taman pe dos.

Cu nelipsita eroare gramaticală.

Calimero

E mai greu cu avionul.
Să nu mă invidiezi,
Îți dau ție milionul
Cu con-di-ți-a să-i cazezi.
DV

N-au nevoie de cazare,
Vor dormi pe sub tarabe.
Tu o să le dai mâncare
Din... rezerva de silabe.

Calimero

Chiar Domnul, Binefăcătorul,
Cum galbeni i-a cerut frecvent,
I-a dat un milion urgent:
Trimiși din China, cu vaporul.
(DV)

Virgule lipsă, constatativă. Și dacă erau trimiși cu avionul?
Concluzie: de Atelier.


Căile ți-s neștiute,
Poanta-i trasă de curent,
Iar, un milion urgent
E precum o sută iute.

Calimero

La Tataia (cu anii) și la Vali Slavu am țintit un pic pe lângă.
Daniela Goea ar trebui să rețină lauda, meritată din plin după revenirea de acum vreo doi(?) ani. Înțepătura e de conjunctură.
Ei, n-au ieșit toți din carapace, sper că nu s-au supărat. Pentru că, se știe sloganul: Nu acceptăm proteste!
Sper că GPI n-a trecut pe lângă poantă. Cred că pentru a lui (GPI) s-a lăsat Radu Ștefănescu cu steluța (mulțam, Radu, mai treci pe la noi, turbulenții, fie cu steaua, fie cu nuielușa).
Pentru ne-uitatul Ion Diviza, cu scuze:

Când o vodcă bea Diviza
Văd, acolo, chiar premiza.
Aș dori să-mi facă vrutul
Și să sece, naibii, Prutul.

Mulțumiri tuturor pentru comentarii!

Calimero

Dan Norea,
Mulțumesc. Am corectat la Tataia.
Câștigă doar la Fabulă și Proză.(DN)

În epigramă-s Special,
Dar numai la un festival.

Grigore, eram sigur că pe unu-doi i-am scăpat.

N-o să reziste Turnul Babel,
Căci nu l-am pus la zid pe Abel.
Și n-o fi tare ca granitul
Deși acum am pus și Chitul.

Calimero

Prea bine-ai zis, de la libații,
Mă ia la lingurea și-s trist
Și-ntruna din halucinații,
Și David e epigramist.

Calimero

Că textul e umoristic bine o dovedește mesajul de salut din partea conducerii USR.
De remarcat și rimarea mascată.
Un CUC vioi, care a crescut în cinci ani cât alții în trei! (glumesc)
La Mulți Ani! CUC-ule.
I-aș ura și amiralului la mai mare, dar cred că nu s-a inventat gradul. Așa că îi urez, vorba lui, numai la mare.

Calimero

E drept că m-am înfipt în singurul sat în care primarul preacurvește, bărbații sunt la crâșmă sau la telecomandă în vreme ce femeile muncesc sau calcă pe alături. Trebuia să mă duc în cele n-1, în care nu se întâmplă nimic din cele scrise aici. Adică, îți vine imediat să crezi că toți se duc la biserică și toți muncesc cu drag. Credibil, nu?
Dar, de când e interzisă invenția (imaginația) în literatură? De când e interzis neverosimilul? Aflu asta cam târziu, l-am muls îndelung; și îl voi mai mulge. Nemaivorbind de alții. E drept, clasici.

Mulțumesc pentru vizite.

Calimero

Nae,
N-am trimis la Craiova, am pierdut termenul (de primire!!! - originalitate oltenească. Capcană pentru cei ca mine, care citesc în diagonală).
Neculai Lunca,
Privind dinspre concurs și juriu, ai dreptate. Small it’s beautifull! Poate în carte să arate mai bine, așa lungă cum este.
Mulțumiri pentru păreri,
Calimero