Poezie
Fabule trimise la Chișinău, 2013
4 min lectură·
Mediu
La tema: Pro și contra
Pro și contra
Un leu, la ora de mâncare,
Rodea o halcă de vițel,
Când a primit, în grabă mare,
Prin curier, un pachețel.
Scria, pe el, „Doar Pentru tine”,
„Hiena” – la Expeditor,
O scândură cu muchii fine,
Ca pala de radiator,
Găsi, când desfăcu pachetul;
O pipăi, nedumerit,
Apoi, ca să-și reia banchetul,
O aruncă, nemulțumit.
Paleta se-nălță în aer
De parcă-ar fi avut pilot,
Se-ntoarse. Generând un vaier,
Pocni pe rege drept în bot.
Și-un rege, câteodată, plânge
Mai de durere, de necaz,
Vițelu-l termină în sânge,
Deși-l arsese pe-aragaz.
E dureros, la un anume rang,
De nu știi cum lucrează-un bumerang.
Când arogant te-arăți, și fără frică,
Te mai pocnește-n nas o scândurică.
Într-un pachet, poți să găsești ceva
Ce-i Pentru tine, dar și Contra ta.
Teatrul din pădure
Bătrânul leu, bolnav, dar încă rege,
Purtând la sân respectul pentru lege,
Supușilor, făcând pe dracu-n patru,
Le-a dăruit și-a bugetat un teatru.
Un loc în care să se-adune burgul
Și-n care Urechilă, dramaturgul,
Creația profund originală
Să și-o prezinte, în sfârșit, în sală.
Cravata și-a legat, ca pentru lojă!
Leoaica, pe gheroaie,-a dat cu ojă,
Copii, bărbați, soții și chiar lehuze,
I-a invitat, pe toți, să se amuze.
În actu-ntâi, ce se-ntâmpla-n pădure?
Bursucu-a șterpelit vreo două mure
Și ursului, prezent, în viu, pe scenă,
De supărare, i-a pleznit o venă.
Bursucul, judecat de jder, în piață,
A fost, pe dată, condamnat pe viață
Să măture-n bârlogul ei, la vulpe,
Să n-aibă timp să intre-n alte culpe.
Aplauze – în lojă și în staluri,
Entuziasmu’ nu-ncăpea în maluri,
Și leul, îmbrăcat la patru ace,
Dădu un ghiont leoaicei. Cum că-i place.
Tot în pădure, dar în partea-a doua,
Chiar într-o noapte când dăduse roua,
Străluminat de gânduri, felinare,
Un liliac ceruse fonduri PHARE,
Să facă un spital și-o grădiniță
Și, lângă Sfat, în centru,-o fântâniță.
Când banii i-a primit, și-a zis: Cadou!
Și i-a tocat, mărunt, la Cazinou.
Cum paguba era de milioane,
L-au urmărit, l-au prins prin vechi cotloane,
Dar avocatu,-n loc de închisoare,
Trei ierni i-a obținut. Cu suspendare.
Toți spectatorii-au aprobat, în sală:
Lipsește un spital, dar n-au nici școală.
Iar leu-a mângâiat și el ideea,
Gătindu-se, voios, de partea-a treia.
Pe leu, îl încarna chiar Urechilă,
Bătrân, bolnav, stârnea în sală milă.
Nevastă – nevăstuica, drept regină,
Îi pedepsea pe toți, făr’ nicio vină,
Tăia și spânzura la întâmplare,
Ducea pădurea drept către pierzare,
Supușii-nfometați, cuprinși de boală,
Se pregăteau, pe-ascunse, de răscoală.
Când leu,-n lojă, aștepta urmarea,
Un răcnet a-ntrerupt reprezentarea.
Leoaica, indignată, jos pe scenă
Sări precum un leu. Și, fără jenă,
Pe-actori îi devoră. Cu mare silă
Îl ronțăi, prudent, pe Urechilă
Și cum întreaga sală se golise,
S-a dus cu leul. Teatrul îl închise.
Nu-l mâniați, vă rog, pe Dumnezeu,
Râzând într-un spectacol de un leu!
Nu te lega, în piesa ta, de vicii,
Când știi că arta cere sacrificii!
Nu râzi de leu, când e leoaica-n lojă,
Chiar dacă-a dat, pe gheare,-un pic de ojă!
Morale, de le număr, îmi ies patru:
În viață e întocmai ca la teatru!
Vegetarianul
Ursache,-mbătrânit, adus de șale,
Mănâncă, de ani buni, doar vegetale,
La carne, voluntar, a renunțat,
Nici de ursoaică nu se-atinge-n pat.
Dar într-o zi, plecând la o vecină,
Ursoaica lui, în tindă-o ursulină
Se arătă, ostentativ, ad-hoc,
Brunetă, jună, în pantofi cu toc
Și mirosind, ațâțător, a mure.
Dar el, sătul de fructe de pădure,
Se repezi, cu-o foame ca de lup,
La carnea bine ambalată-n trup.
Mușcă, febril, întâi dintr-o ureche,
Ca apucat, ca un lovit de streche,
Și, imediat, în mod neașteptat,
Simți, scârbit, că i s-a aplecat
Și, dinăuntru,-o mare slăbiciune
Îl pune la podea și îl răpune.
Iar ursulina-și strânse păru-n coc
Și, cum venise,-o și luă din loc.
Ursache se târî până la baie,
Că-și amintise că, demult, o oaie
Îi produsese-un chin echivalent,
Așa că înghiți un triferment.
De, carne n-ai atins de-atâta vreme,
Cu aplecatul vei avea probleme.
Când n-ai mâncat de mult, începi cu-o supă
Și-n nici un caz nu iei pastila… după.
Calimero
Pro și contra
Un leu, la ora de mâncare,
Rodea o halcă de vițel,
Când a primit, în grabă mare,
Prin curier, un pachețel.
Scria, pe el, „Doar Pentru tine”,
„Hiena” – la Expeditor,
O scândură cu muchii fine,
Ca pala de radiator,
Găsi, când desfăcu pachetul;
O pipăi, nedumerit,
Apoi, ca să-și reia banchetul,
O aruncă, nemulțumit.
Paleta se-nălță în aer
De parcă-ar fi avut pilot,
Se-ntoarse. Generând un vaier,
Pocni pe rege drept în bot.
Și-un rege, câteodată, plânge
Mai de durere, de necaz,
Vițelu-l termină în sânge,
Deși-l arsese pe-aragaz.
E dureros, la un anume rang,
De nu știi cum lucrează-un bumerang.
Când arogant te-arăți, și fără frică,
Te mai pocnește-n nas o scândurică.
Într-un pachet, poți să găsești ceva
Ce-i Pentru tine, dar și Contra ta.
Teatrul din pădure
Bătrânul leu, bolnav, dar încă rege,
Purtând la sân respectul pentru lege,
Supușilor, făcând pe dracu-n patru,
Le-a dăruit și-a bugetat un teatru.
Un loc în care să se-adune burgul
Și-n care Urechilă, dramaturgul,
Creația profund originală
Să și-o prezinte, în sfârșit, în sală.
Cravata și-a legat, ca pentru lojă!
Leoaica, pe gheroaie,-a dat cu ojă,
Copii, bărbați, soții și chiar lehuze,
I-a invitat, pe toți, să se amuze.
În actu-ntâi, ce se-ntâmpla-n pădure?
Bursucu-a șterpelit vreo două mure
Și ursului, prezent, în viu, pe scenă,
De supărare, i-a pleznit o venă.
Bursucul, judecat de jder, în piață,
A fost, pe dată, condamnat pe viață
Să măture-n bârlogul ei, la vulpe,
Să n-aibă timp să intre-n alte culpe.
Aplauze – în lojă și în staluri,
Entuziasmu’ nu-ncăpea în maluri,
Și leul, îmbrăcat la patru ace,
Dădu un ghiont leoaicei. Cum că-i place.
Tot în pădure, dar în partea-a doua,
Chiar într-o noapte când dăduse roua,
Străluminat de gânduri, felinare,
Un liliac ceruse fonduri PHARE,
Să facă un spital și-o grădiniță
Și, lângă Sfat, în centru,-o fântâniță.
Când banii i-a primit, și-a zis: Cadou!
Și i-a tocat, mărunt, la Cazinou.
Cum paguba era de milioane,
L-au urmărit, l-au prins prin vechi cotloane,
Dar avocatu,-n loc de închisoare,
Trei ierni i-a obținut. Cu suspendare.
Toți spectatorii-au aprobat, în sală:
Lipsește un spital, dar n-au nici școală.
Iar leu-a mângâiat și el ideea,
Gătindu-se, voios, de partea-a treia.
Pe leu, îl încarna chiar Urechilă,
Bătrân, bolnav, stârnea în sală milă.
Nevastă – nevăstuica, drept regină,
Îi pedepsea pe toți, făr’ nicio vină,
Tăia și spânzura la întâmplare,
Ducea pădurea drept către pierzare,
Supușii-nfometați, cuprinși de boală,
Se pregăteau, pe-ascunse, de răscoală.
Când leu,-n lojă, aștepta urmarea,
Un răcnet a-ntrerupt reprezentarea.
Leoaica, indignată, jos pe scenă
Sări precum un leu. Și, fără jenă,
Pe-actori îi devoră. Cu mare silă
Îl ronțăi, prudent, pe Urechilă
Și cum întreaga sală se golise,
S-a dus cu leul. Teatrul îl închise.
Nu-l mâniați, vă rog, pe Dumnezeu,
Râzând într-un spectacol de un leu!
Nu te lega, în piesa ta, de vicii,
Când știi că arta cere sacrificii!
Nu râzi de leu, când e leoaica-n lojă,
Chiar dacă-a dat, pe gheare,-un pic de ojă!
Morale, de le număr, îmi ies patru:
În viață e întocmai ca la teatru!
Vegetarianul
Ursache,-mbătrânit, adus de șale,
Mănâncă, de ani buni, doar vegetale,
La carne, voluntar, a renunțat,
Nici de ursoaică nu se-atinge-n pat.
Dar într-o zi, plecând la o vecină,
Ursoaica lui, în tindă-o ursulină
Se arătă, ostentativ, ad-hoc,
Brunetă, jună, în pantofi cu toc
Și mirosind, ațâțător, a mure.
Dar el, sătul de fructe de pădure,
Se repezi, cu-o foame ca de lup,
La carnea bine ambalată-n trup.
Mușcă, febril, întâi dintr-o ureche,
Ca apucat, ca un lovit de streche,
Și, imediat, în mod neașteptat,
Simți, scârbit, că i s-a aplecat
Și, dinăuntru,-o mare slăbiciune
Îl pune la podea și îl răpune.
Iar ursulina-și strânse păru-n coc
Și, cum venise,-o și luă din loc.
Ursache se târî până la baie,
Că-și amintise că, demult, o oaie
Îi produsese-un chin echivalent,
Așa că înghiți un triferment.
De, carne n-ai atins de-atâta vreme,
Cu aplecatul vei avea probleme.
Când n-ai mâncat de mult, începi cu-o supă
Și-n nici un caz nu iei pastila… după.
Calimero
045136
0
