Noapte cu inger

Isi aprinse plictisita o tigara. A patra din seara asta, si parca ma lasam de fumat, constata amarata si sufla pe nari fumul albastrui intepator. Barul era intunecos si umed, construit in subsolul unui bloc comunist de un arab, fost student al Politehnicii. Mesele si decorul, o combinatie oribila de ghips si kitchuri ieftine, vroiau sa sugereze un trecut medieval, dar nu pacaleau pe nimeni. Isi plimba unghiile lungi si rosii pe suprafata lacuita si mai ceru un gin tonic. Mai stau o ora si daca nu se intampla nimic plec, se gandi si culese cu grija studiata bricheta. Nu era cu nimic deosebit de ceilalti. Inalt, bine imbracat, cu acel chip fara varsta al barbatilor trecuti de prima tinerete... S-a asezat langa ea si a cerut un whisky dublu, apoi a intors capul si a studiat-o atent. Ea i-a zambit afectat si si-a trecut mana prin par, sufland fumul din varful buzelor rujate strident. \"Platesc eu si pentru domnisoara...\" Vocea grava, cu un accent greu de definit, a surprins-o in mod placut. Ii amintea cumva de mare, si, in mod inexplicabil, de un vag parfum de pin. \"Angela. Multumesc.\" Ii zambi si pleca ochii cu o falsa pudoare. Isi aranja mai bine fusta mini, aplecandu-se usor in fata, si simti ochii lui arzandu-i decolteul. Avea ochi frumosi, aproape negri; semana cu... Nu, nu seamana cu nimeni, nu fi proasta, e singur, e tarziu, de ce crezi ca e in barul asta, de ce crezi ca ti-a cumparat ceva de baut? Aduna-te! \"Incantat, domnisoara. Eu sunt Alex.\" Aceeasi privire pantrunzatoare ii urmari conturul fetei, trasatura cu trasatura, oprindu-se in ochii ei. Zambetul ei era fortat. \"Ai chef sa te distrezi, Alex?\" O unghie lunga si rosie urmari conturul cravatei in sus, ii atinse in treacat barbia si apoi se retrase la fel de repede, revenind pe paharul pe jumatate plin. Sorbi nepasatoare si isi plimba varful limbii peste buzele rosii ca sa-si ascunda emotiile. Si ura. El ezita. Ii simtea privirea rece si dura sfasiindu-i hainele, aruncand-o de pe scaun si posedand-o animalic pe podeaua de gresie plina cu mucuri de tigara. Si simtea cu atat mai acut dispretul pe care il trezise in el, dispretul pentru ea, fiindca era o tarfa, si pentru el, fiindca o dorea. Plusa fara ezitare. \"Am o camera aproape, daca vrei, nu trebuie sa-ti faci griji. Esti de-aici din oras?\" Privi catre mana lui stanga, care se ascunse brusc in buzunarul hainei. Pe inelar se vedea inca urma verighetei. Porcul. \"Stau la hotel, vis-a-vis, nu vrei..?\" Ea incuviinta scurt din cap. \"Cat?\" \"Cinzeci una mica, o suta tot ce vrei tu. Dar trebuie sa te protejezi, altfel nu fac nimic. Ok?\" \"Si pentru toata noaptea?\" \"Nu stau toata noaptea.\" \"O suta cinzeci.\" \"Nu stau toata noaptea! Imi pare rau. Daca vrei altceva, bine, daca nu...\" \"Ok. Ok. O suta. Hai!\" Si-a luat poseta si i-a luat-o inainte, unduindu-si soldurile ca o cadana musulmana. Cativa clienti intoarsera capul dupa ea, dar nu-i lua in seama. Isi lua mantoul din cuierul de langa bar si il lasa sa o ajute sa se imbrace. Surprinzator, el nu o lua in brate, asa cum faceau toti, ci ii aranja gulerul cu gesturi sigure si surprinzator de delicate, apoi ii oferi bratul si o conduse afara. Aerul rece alunga putin din aburii ginului, si o facu sa se simta mai sigura pe ea. Descoperi ca ii facea placere sa se sprijine de bratul lui, se simtea ciudat de protejata si.. Proasta. Idioata. Casca ochii si nu te mai gandi la tampenii. Si ce daca nu te-a pipait din usa barului? Si ce daca ti-a tinut haina ca un gentleman? Ar trebui sa fii cu ochii in patru, sa vezi ce-i poate capul, nu sa te porti ca o pustoaica fara minte. Camera de hotel era banala. Un pat, o noptiera cu o lampa stirbita, o masa, o canapea, televizorul... S-a scuzat si a fugit in baie sa se aranjeze, ajunsesera mult prea repede si nu se simtea in stare de nimic. S-a spalat pe fata indelung, cu apa aproape congelata, si apoi a ramas cu ochii tintuiti in oglinda. De dincolo de sticla murdara o privea o straina cu ochi verzi-aurii, cu par roscat si cu cearcane cu greu ascunse de machiaj. Furioasa, si-a sters rujul si rimelul si a ramas asa. In definitiv pe animalul de dincolo nu-l interesa decat un singur lucru, nu? Se asteptase sa-l gaseasca gol, sub cuvertura. Se asteptase sa-l gaseasca langa usa baii, cu o mana gata s-o inhate si s-o arunce pe pat. Nu se asteptase sa-l vada asezat pe marginea canapelei zambind incurcat, inca imbracat in sacou si cravata, cu aerul stingher al unui scolar prins copiind la teza de romana. Se simte vinovat ca-si inseala nevasta. Porci. Toti sunt niste porci! \"N-am stiut daca ma vrei goala direct sau vrei sa ma dezbrac in fata ta\", ii arunca din varful buzelor si duse mana la fermoarul fustei. Ochii lui o oprira in mijlocul gestului. \"Vino langa mine te rog.\" Se aseza pe marginea canapelei si ii mangaie obrazul cu gesturi studiate, apoi isi strecura mana in interiorul sacoului si cu degete experte incepu sa-i desfaca nasture dupa nasture, din ce in ce mai jos... Mana lui o opri cu o brutalitate pe care n-ar fi banuit-o. \"Nu. Te rog, nu fi speriata. Nu vreau sa...\" Ii dadu brusc drumul si se trase in marginea cealalta a canapelei, strangandu-si sacoul cu o mana. Oare se simtea brusc vinovat? O tarase pana aici de pomana? Deschise gura, dar inainte sa apuce sa spuna ceva, vocea lui se auzi din nou, cu acelasi accent straniu, parca usor tremurata. \"Nu te speria, o sa-ti primesti banii. Ai spus ca pentru o suta faci orice, nu?\" \"Ce vrei tu, Alex?\" \"Nimic. Doar sa stai cu mine aici o vreme, cat poti tu. Nu vreau sa fiu singur in seara asta. Eu...\" Se opri brusc si o privi intens. Ochii ii erau umezi. \"Stai langa mine in seara asta, Irina, vrei?\" \"Nu pot sa stau mai mult de o ora, imi pare rau. Si nu ma cheama Angela. Ce e cu tine, Alex?\" Ii prinse obrajii in palme si il trase inspre ea, insa in loc sa o sarute, el se agata de ea ca un copil, isi ingropa capul in umarul ei si ramase acolo, impietrit. Rasuflarea neregulata ii spuse ca barbatul de langa ea plangea mocnit, amar, ca dupa o suferinta lunga si crancena, de suflet bolnav. Ridica mainile ezitant si incepu sa-i mangaie parul, murmurand inconstient \"ssst, gata, o sa fie bine, gata, gata...\" I se parea ca stateau asa de o vesnicie. L-a impins usor de pe umarul ei si l-a sprijinit de canapea. Adormise. Obrajii ii erau botiti si inca umezi de lacrimi, si daca nu i-ar fi fost sufletul asa de greu, ar fi ras. Pe obrazul stang i se imprimase urma nasturilor de la bluza ei, ca o constelatie rosie. I-a scos usor sacoul si pantofii, apoi cravata, si l-a invelit cu patura de pe pat. El a soptit ceva neinteligibil, apoi s-a intors pe o parte si a adormit de-a binelea. Doamne, ce noapte! Degetele ei simtira prin sacou forma portmoneului, si isi aminti: amaratul nici macar nu apucase sa-i dea banii. Aranja sacoul mai bine pe capatul scaunului si ii scoase portofelul din buzunarul de la piept, apoi il deschise si isi scoase o hartie de o suta. Nu era o hoata. Era insa curioasa, asa ca rasfoi printre acte si carti de credit, printre chitante si bancnote si.. Portofelul cazu cu zgomot pe podea, in timp ce ea isi puse mana la gura, inabusind un strigat. Il culese de jos, puse inapoi banii si actele cazute pe covor, privi din nou, apoi il inchise si il inapoie sacoului sifonat. Isi lua haina si iesi, inchizand usa in urma ei, apoi fugi cat putu de tare pe coridor pana in dreptul receptiei. Controlandu-si tinuta si lacrimile, iesi din hotel, ignorand zambetele malitioase ale portarului, apoi o lua la fuga plangand pe strada pustie, tocurile ei batand un ritm din ce in ce mai stins pe pavajul umed. Verigheta era acolo, intr-unul din buzunarele portmoneului. O panglica de matase neagra legata de inelul greu de aur ii explica dintr-o data si motivul pentru care Alex renuntase s-o mai poarte. De langa ea insa o privise in ochi o femeie trecuta de treizeci de ani, o femeie cu par roscat si ochi verzi-aurii si o alunita deasupra buzei de sus si un zambet atat de familiar... Cu un soc aproape fizic intelesese dorinta lui de a o avea langa el, furia la adresa propriei lui slabiciuni si dezamagirea intensa care il coplesise in cele din urma, asteptand gesturi familiare din partea unei straine ce furase chipul sotiei sale moarte. Isi aminti cu un fior expresia lui atunci cand inchisese lumina, buzele arse si perna imbratisata strans. Isi aminti fiecare cuvant al lui, fiecare gest, acum rejudecat in lumina intelegerii, si planse din nou, lacrimile scurgandu-se fara oprire pe obrajii ei inghetati... Mantia noptii acoperise indiferenta orasul adormit. Leiden, 8 ianuarie 2003