Ne auzim la Mizil

Foarte bune! O singură rezervă (o să zici că-s tipicar): nu există diftongul ”ie” (așa cum nu există ”io” în pensionar etc).

La început vreau să spun câte ceva despre grupaj. Prima epigramă mi-a plăcut cel mai mult (era să zic cel mai "tare") prin faptul că se bazează pe o mișcare de "du-te_vino" sau altfel spus are recul și nu numai atât. Are și o oarecare ironie mascată într-o versifiație abil construită. Deci, nota bene. Am zis în paranteză "mi-a plăcut TARE" evident dorind să scot în evidență că acest complement circumstanțial de mod (tare) nu prea se potrivește la felul cum îmi place un fenomen, un obiect etc. deși, Înaltele Fețe ale micului ecran folosec frecvent această formulare. Scuze, asta ca o paranteză care nu are nimic în comun cu comentariile grupajului. A doua epigramă excelează prin originalitate. Deși m-am strofocat cândva să fac o clasificare în marea varietate de domenii și moduri de realizare a ideii de epigramă, EPIGRAMA CA REȚETÃ CULINARÃ nu am întâlnit-o. Reușește să realizeze o imagine clară în mintea cititorului, crează un umor de situație dar nu prea are ..."greutate". Restul a depins de juriu. Las la urmă epigrama a treia având mai mult de comentat și, succint, iată părerea despre a patra. Sintagma "pocnind din bici pe lângă boi" prin care se realizează un fel de parodiere, din păcate, a fost des utilizată. Dar nu asta e problema ci formularea constatativă din ultimul vers "garnisit" cu acel "într-adevăr" care este și superflu și un întăritor al ideii de constatare explicativă a poantei. Revin la a treia epigramă la care a făcut referire și Petrică. Calamburul este "șucar" (Romeno) - spun șucar ca să fiu în ton cu poanta - mesajul este de actualitate, are umor și nu în ultimul rând...este epigrama care se conformează regulamentului de la Mizil și răspunde la temă. Deci, iarăși n.b. Să vorbim acum despre despărțirea în silabe și diftong. Nu cred că trebuiesc mai multe exemple de diftong decât a dat Petrică și nici să mai spunem ce este un diftong. Problema e că nici Domnul DEX nu pare constant în afirmații și mai face și excepții. Pe vremuri, marele Mircea Trifu susținea că substantivul “viață” este trisilabic: “vi-a-ță” contrar dexului dar Trifu știa asta și își asuma încălcarea regulii care spune că este bisilabic adică: “via-ță”. În cazul substantivului propriu “Julieta” , dexul nu vorbește nimic deci, putem face ce vrem, să-l despărțim în silabe cum ne taie capul. Dar ce ne facem cu “ie” care nu e diftong. De exemplu în cazul:”relief” pe care le găsim în dex despărțit în silabe astfel. “re-li-ef” ceea ce denotă clar că “ie” nu se desparte. De fapt, asta susține și confratele Petrică: “nu există diftongul ”ie” (așa cum nu există ”io” în pensionar etc).” încheiat citatul. Concluzie:”ie” nu este diftong.Dar ce ne facem în cazul substantivului comun “vierme” ? Dexul îl desparte așa: “vier-me” Aici e sau nu, diftong? Cam atât despre diftongi. Revenind la grupaj, cunoscând și operele altor confrați, dacă eram în juriu și nu participam în postură de concurent, cu siguranță alta ar fi fost configurația părții din față a clasamentului. Nu intru în amănunte, cine are neuron … pricepe. Pace vouă și felicitări autorului de mai sus.