Poezie
două iubiri
1 min lectură·
Mediu
de ce te iubesc cu două iubiri?
una antediluviană densă
ca o clisă a amintirilor
în care au rămas înțepenite
marile mamifere extincte
și cealaltă frivolă
ca spuma unei mări indecise
cu privire la scopul ei pe uscat
aș fi vrut să mă iubești și tu cu două iubiri
dar mie, după holocaustul sufletului tău, mi-a rămas doar iubirea caldă cu care soarele îmbrățișează nuferii înainte să apună
de trei ori, ba nu de patru, m-am revoltat,
am urcat la cer să îi cer socoteală
și sus acolo m-a întâmpinat soarele care și-a cerut iertare
m-a îmbrățișat și pe mine ca pe nuferi de fiecare dată
atunci am uitat tot și l-am îmbrățișat și eu la loc
013.745
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- laurentiu gheorghe
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
laurentiu gheorghe. “două iubiri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-gheorghe/poezie/14083139/doua-iubiriComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ai exagerat când ai scris „holocaustul sufletului”, asta ar însemna falimentul total al sufletului, cu care nu sunt de acord, căci sufletul este o entitate importantă a corpului.