Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

stroboscopica

1 min lectură·
Mediu
când închid ochii lumea devine un cub al lui rubik
tu respiri dincolo de osiile lui încinse
alunecând ca o nălucă
pe caldarâmul unui oraș de la antipozi
când plângi fiorduri îți apar în iris
și gheizerele îți aruncă amintirile spre un tărâm
unde crengile de alun seamănă arcadelor tale
aseară ne-am întâlnit cu maestrul
era așa fascinat de petalele margaretei
încât nu ne-a văzut mâinile
împreunate ca niște rădăcini ce pornesc
din centrul pământului și ajung arbori de pâine
în care se cațără copiii
galbeni roșii albi negri albaștri și verzi
001623
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
92
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Laurențiu Belizan. “stroboscopica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-belizan/poezie/1832581/stroboscopica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.