Poezie
inorogii
un zid al plângerii prin care ne împreunăm mâinile
1 min lectură·
Mediu
nu știam că pereții pot deveni uneori oglinzi
în care ni se reflectă cornul de inorog
dacă ne apropiem le vom atinge meningele
lăsând să se întrevadă lacul subteran
pescarii vor răsuci undițele
în aerul tumefiat de bătăile inimilor noastre
și vor smulge gurii floarea de ac abia deschisă
vor împodobi traheea albastră a femeilor
așteptându-i în poartă
tandre ele își vor țese părul
prin care vor scurge
zeama oaselor rămase de la cină
012.187
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurențiu Belizan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurențiu Belizan. “inorogii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-belizan/poezie/1797291/inorogiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
X
XXYZ✓
\"un zid al plângerii\" aici trupurile noatre se reintorc telepotate. chiar daca sptiul ne separa, aici ne putem impreuna mainile. aici putem comunicaceea ce nu e secret, e doar intraductibil pentru altii. \"pereții pot deveni uneori oglinzi\"\"în aerul tumefiat de bătăile inimilor noastre\". \"Traheea albastra\" a femeii din oglinda mea te asteapta la cina sa respiram zeama oaselor.
0