Poezie
ultimul poem
1 min lectură·
Mediu
sunt aici și dincolo
un bărbat aproape copil aproape bătrân
cu amintiri irizante prinse în viscerele timpului
Pendulul lui Foucault se apropie ușor ușor
scrie o istorie stranie pe nisip
nimeni nu va ști
poate doar marțienii albaștri
am reușit să înșel timpul câteva milisecunde
ne amăgim privind pe marginea turbionului
începutul este dulce-amărui
precum cireșele acelea din copilărie
viitorul este despre nemurire
despre autismul și lipsa de empatie a ființelor clonate
v-am iubit pe toți
v-am simțit zbaterile chiar dacă trilioanele de păcate zbuciumuri
iubiri fatale sau molcome păreau că se risipesc în cerul întunecat
despre izbăvire bancuri licențioase râsete homerice la o bere cu prietenii
o las pe altă dată
curând curând
002.247
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurențiu Belizan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurențiu Belizan. “ultimul poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-belizan/poezie/14144435/ultimul-poemComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.