Poezie

Bonnie & the slide

1 min lectură·17 septembrie 2016

Mediu

revăd filmul întâmplărilor

întotdeauna apare o nuanță-n plus:

piatra cu nervuri verzi este în altă poziție

salamandra ba înghite soarele după-amiezii ba îl regurgitează

actorii sunt aceiași dar nouă nu ne pasă

și uite îmi spui/ tu ești Piatra

eu doar colțul ei răsturnat peste lume

și fără să vreau în Iris îmi crește-o inimă nouă

un soare ghemuit și ghebos din care ies viermi de lumină

împreună ținem pe brațe orașul

sărutul nostru despică noaptea

Marele Regizor se agită deasupra sufletelor goale

iar figuranții aruncă poeme-n focuri bengale

noi/ două ape/ actori principali pe câmpul de luptă

de unde nimeni nu pleacă/ de unde nimeni nu cade cu gâtul tăiat

noi/ două ape/ una sărată ca o salină plângând/ cealaltă dulce ca mierea

ne întâlnim acolo unde nu e durere nici suspin

într-o lume de hârtie din care răzbate când și când un dangăt de iubire

002.241

Laurențiu Belizan. “Bonnie & the slide.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-belizan/poezie/14096658/bonnie-the-slide

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.