Poezie

punere în abis

1 min lectură·31 ianuarie 2014

Mediu

avea branhii în locul ochilor

jur-împrejurul curgea în ele

lua durerea și o folosea

mărturisesc asta cu un soi de infirmitate

trebuia doar să pună catargul și camera începea să plutească

deasupra Amazonului

indigenii defrișau o palmă din selvă

pământul rodea doar trei ani

apoi plecau și cântecele se auzeau până la noi

îmi spunea că uite de aia e nevoie de mai multe iubiri

nu-i păsa că animalele s-au zbătut înainte de a fi mâncate

și cel mai frumos vers este „să fie lumină”

energia statică a rochiei putea iniția combustia spontană

a celui care îi zărea bruioanele frunții

Proust a scris despre Odette atâtea pagini

dar tot nu-mi dau seama cum arăta

un străin care a văzut-o i-ar face un portret robot impecabil

și totul face implozie

toate bucățile acelea mici în care organizăm trecutul ca să-l putem depăși

se depun în oase pe artere devin inele saturniene ale inimii

ca într-un ritual de inițiere

002.894

Laurențiu Belizan. “punere în abis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-belizan/poezie/14043374/punere-in-abis

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.