Poezie
onirogramă
1 min lectură·
Mediu
pipăia zgrunțurii de vopsea ai băncii
lacrimi înțepenite în fibra lemnului
chihlimbar al civilizației
spinoza murise șlefuind lentile
apoi un măr a căzut la timp
între două clipiri
își apăsa pleoapele
întunericul nu este absolut
în el încolțește lumina
vezicule r o g v a i v
stau să erupă în lume
e simplu
să vorbești
să faci ceva
lucrurile acelea se vor întâmpla oricum
frumusețea se află peste tot
și la un cactus în deșert
aș bea apa lui
îmbrăcând armura grațioasă a țepilor
aș înflori când gândul tău m-ar zămisli
prin jungla urbană
mă gândesc de câteva nopți la borges
avea dreptate spunând că poeții sunt ca orbii – văd în întuneric
ce bine!
înseamnă că toți oamenii ăștia cu ochi alburii care se lovesc zilnic
de mine pe stradă ar putea fi prietenii mei
001.687
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurențiu Belizan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurențiu Belizan. “onirogramă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-belizan/poezie/13990664/onirogramaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.