Poezie
vertigo
angelo-mahie
1 min lectură·
Mediu
oare cât mai trebuia să urce piatra prin el să înțeleagă
mecanismul nebuniei?
îl dureau tâmplele și fruntea
de acolo pot ieși coarne sau poduri suspendate
uneori se credea Cid-ul
femeile îl scrutau prin viziere
din spatele fardului și crenelului de tuș
le era teamă de cel pe care îl știau din alte bătălii
oare îi puteau vedea inima întinsă pe catafalc?
și le imagina cum ar face un lanț
aruncând-o de la una la alta
ca pe o cărămidă
până sub talpa cerului
acolo
îmbrăcate în alb
s-ar apuca să o picteze
măsurând-o lasciv
cu degetul glisând pe o pensulă
lumina ar intra
ca într-o gaură neagră
ele ținându-se de rame
până sângele ar deveni
orangegalbenverdealbastruindigoviolet
001.894
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurențiu Belizan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurențiu Belizan. “vertigo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-belizan/poezie/13950341/vertigoComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.