Poezie

Pareidolia

1 min lectură·22 iulie 2010

Mediu

decojind cuvintele

dezghiocându-mă

tot nu încap în numele tău

vine crepusculul dinaintea somnului

când înoți într-un lichid amniotic

vâscos-parfumat al dorinței de a te întoarce să povestești

trezindu-te doar cu amintirea unei dulci lunecări

care îți dă putere să traversezi nisipurile mișcătoare ale zilei

gura mea nu este decât o cicatrice

pe cale de vindecare

suntem programați să cautăm șabloane peste tot

mintea are nevoie de odihnă în acest haos

în care viața a devenit cel mai mare clișeu

nu am putut strivi

în copilărie broasca râioasă

care m-a umplut de negi

o săptămână întreagă diminețile

bunica maria îmi acoperea fața cu lapte

și o corcitură de pechinez mă lingea lacom

ionuț m-a privit fascinat apoi în praful uliței

obrazul stâng mi se tămăduise

pe cel drept rămăsese profilul actorului din jesus superstar

care a dispărut după trei nopți cu lună plină

în tot acel timp femeile așteptau nemurirea în atelierul lui klimt

se plimbau prin fața șevaletului gata să se supună

trezind din somn frumosul

capturat prin câteva tușe rapide

pe aceste pânze care acum

fac mai mult decât treizeci de arginți

002.366

Laurențiu Belizan. “Pareidolia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-belizan/poezie/13948112/pareidolia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.