Poezie

paso doble

katharsis și agorafobie

2 min lectură·25 martie 2010

Mediu

timpul trecea ca o fantomă prin tine

mâinile orelor ieșeau din ghiveci inegale

precum tulpinile de dracena

inima devenise un hublou

prin care frunzele vor să pătrundă

fisurându-l sub formă de petale

poemele ardeau în noi mocnit

consumând un fel de așteptare

e ca și cum ai prefera să te plimbi

pe aleile stației de metrou la rochelle

pentru că acolo e umbră

întristare și suspin

un fel romantic de acomodare cu întunericul

și figuranții veniți din infernul lui dante

grăbindu-se

către joburile din turnuri de sticlă

străzile sunt înguste cutii de lemn

în care bat reclamele toaca

uneori în orașul acela

prea mare ca să mai fie uman

ți-ai dori să te descopere cineva

ești plicul de sub teancul de facturi

pentru ochelari de soare

mai bine să aștepți zâmbete de plastic

decât să te trezești în patul metalic gângania lui kafka

o să mergi încet spre casă

lăsându-ți un pantof într-un prag de cenușăreasă

hrănindu-te cu sângele scurs din apusuri

mă gândesc la cum va fi purtat din mână în mână

pâna la urmă vor renunța să te caute / poate va ajunge pe un soclu

îl vei aștepta cu ochii plecați

ești domnișoara pogany

într-un templu al meditației

paleativ pentru o zi ploioasă

002.017

Laurențiu Belizan. “paso doble.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-belizan/poezie/13934545/paso-doble

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.