Poezie
Spleen boreal
1 min lectură·
Mediu
Anita avea două codițe blonde
pe care Bjorn le înmuia uneori în vopsea
Lichidul se topea precum agammemnorele
lăsând în labirint o urmă de taur
și câteva clipe acele ceasului
își frângeau saliva ca niște zaruri sâsâind a șarpe
Chipul ei devenise demult un steag al vikingilor fluturând pe catarg
Orice ieșire din teacă era curmată brusc
orice zvâcnire își găsea decapitarea într-un turn
sărutul ei fiind un puț părăsit
Oamenii se îmbulzeau când ziua se sfârșea
să vadă fecioara strivită de fiorduri
Luciul apei își ascutea dinții dincolo de margine
și-ncet încet adoratorii ei deveneau un qiup imens cu moare
în care putrezea vaccinul unei coloane de șarpe
pentru zilele fără miez fără sâmburi
pentru zilele cu migrenă de absint
023.775
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurențiu Belizan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurențiu Belizan. “Spleen boreal.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-belizan/poezie/13924069/spleen-borealComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LBÎn zona boreală erau odată oameni din care, atunci când se topeau, rămânea o legendă sau un basm.
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase,
Cu prietenie
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase,
Cu prietenie
0
versuri frumoase si neobisnuite,multe ar fi de citat ,mai ales finalul care este foarte izbutit si concludent
o bijuterie luminoasa a gândirii