Poetul damnat

A fost odată ca și-n alte dăți, un Poet condamnat să se preumble desculț prin lume. Tot ce atingea se preschimba în poeme ce lăsau în drumul lor spre cer o rază străvezie. În urma pașilor lui materia se distila în silabe, versuri, strofe, încît Pământul a-nceput să se-mpuțineze și noi ceilalți, ne priveam neputincioși, îngroziți, trupurile aproape translucide. Corul patetic al urletelor noastre oprit-a menestrelul ce a zâmbit amar și s-a înălțat cu fața spre noi până la ultima literă...