neaua

îi dai telefon vocea i s-a înăsprit ești ca un motociclist din drăgaică gonind într-o sferă de oțel în piele apar crevase îți dai seama că villon a murit în ea sau a fost doar o sarcină extrauterină a timpului zăpada e murdară nu mai sângerează înțepată de tocuri nu știi unde ai greșit și asta doare poate e mai bine așa să răzuiești ani în șir capela sixtină ca un criminal urmele să dispară mâinile acelea întinse și tot ce ai simțit odată cu ele