laura marginean

O raza alba-mi mangaie piciorul O las...privind la blanda luna O tainica-amintire din trecut Imi vine-n minte: Era pe cand eram copii; Noi doi si luna, Complice-ocrotitor al purului amor Ce

O oaza in neant Mocneste-ncet nisipul cald Al marii gandurilor rare Ce curg necontenit in zarea De sentimente rasfirate Si in desert adanc uitate. Dorinta de-a pleca-napoi Se naste iarasi

E inca noapte, desi ceasul, paznicul nocturn arata o ora inaintata… Nu! M-am inselat! Pe cer deja au inceput strafulgerarile zilei! O dunga rosie la orizont capata dimensiunit tot mai mari in

MELANCOLIE Privesc tacuta-n incapere… Ce plina e de flori! Mi se deschide-n suflet o vedere Ciudata ! Surprinde viata de erori ! Frumoase flori, voi stati pe cuvioase partituri Candva le

Vertebră-a lumii nesfârșită, Pasiune caldă, lină, pură, Pătrunde obsesiv în suflet În inimă, chiar dacă inima e dură. Și deznădejdea se coboară, Disprețul nu-și găsește locul. E

Culori albastre-mi trec prin minte, În suflet albele-armonii; O odă lină cântă vântul, Vibrante note, elegii. O vagă poezie mă străpunge Și mă trezește din visare. Lumina vieții lin

Nici ea nu-și mai aducea prea bine aminte de cele ce se întâmplaseră în noaptea aceea... Știa doar că, în acea seară, ajungând acasă mai târziu decât de obicei, căci își sărbătorise ziua de