Poezii

O raza alba-mi mangaie piciorul O las...privind la blanda luna O tainica-amintire din trecut Imi vine-n minte: Era pe cand eram copii; Noi doi si luna, Complice-ocrotitor al purului amor Ce

O oaza in neant Mocneste-ncet nisipul cald Al marii gandurilor rare Ce curg necontenit in zarea De sentimente rasfirate Si in desert adanc uitate. Dorinta de-a pleca-napoi Se naste iarasi

MELANCOLIE Privesc tacuta-n incapere… Ce plina e de flori! Mi se deschide-n suflet o vedere Ciudata ! Surprinde viata de erori ! Frumoase flori, voi stati pe cuvioase partituri Candva le

Vertebră-a lumii nesfârșită, Pasiune caldă, lină, pură, Pătrunde obsesiv în suflet În inimă, chiar dacă inima e dură. Și deznădejdea se coboară, Disprețul nu-și găsește locul. E

Culori albastre-mi trec prin minte, În suflet albele-armonii; O odă lină cântă vântul, Vibrante note, elegii. O vagă poezie mă străpunge Și mă trezește din visare. Lumina vieții lin

Pe când cu flori se-aȘterne vara Și cu plpi goi se-ntoarca iarna chiar de trec ani mereu ,întruna Eu voi rămâne-aceeași Lara. Laritta mea, cum mă strigai, Nimeni nu îmi mai spune, Căci mulți