Moartea cailor albi

Ne-am mutat in graba intr-o moara de vant si-am acoperit ferestrele cat palmele. Cu palmele. Ce noroc. Cerul se prelinge murdar pe la orizonturi. Suntem copii care privesc moartea cailor albi din herghelia basmelor fara sa poata clipi macar. Tu ai luat putin intr-o sticluta si i-ai dat drumul in buzunarul meu. Sa nu uitam de ce locul e gol deasupra noastra. Cand o sa iesim de aici, tigancile au sa-l vanda prin bazaruri facand cu ochiul si jurand ca l-au facut cu mana lor. \'Suvenir de la mare, frumosule. Ca ochii tai de cenusiu.\'