Poezie

Neîmplinire

...

1 min lectură·10 februarie 2010

Mediu

Și-a fost să rupem albă fila noastră

Nescrisă, ca o lașă dezertare...

Curată, oarbă și devastatoare

În inocența-i goală de patima măiastră.

A trebuit să cadă neîmplinit avântul

Și cerul, cu întreg albastrul pur,

Nedespicat rămase și hâd de-atât azur

Și liniște atâta, de tunet implorându-l!

Nestins, și focul - palid fum de soare -

Tot raze sure naște-n negru dor:

Cândva se vruse fulger atotstăpânitor

Și-abia mai e jăratec și tot doare!

Doar spintecată zarea, din lumină;

Și astăzi izvorăște-n acel mai

Spre primăverile ce vor să vină

Tot ce-am avut și am și nu mai ai...

Numai iluzii, prea străine azi de tine -

Înăbușită nebunia în răbufniri, în chin...

Și sfinți în agonie, smulgându-se pe sine

Din paradisuri strâmte către un iad divin.

Către păcat, noroi, arsuri și Moarte

În mine mai tânjesc porniri răpuse,

Din infinit tot mai departe, mai departe:

Și clipa netrăită, secretele nespuse,

Și trist sărutul nenăscut pe sterpe buze...

002.265

Larissa Botnari. “Neîmplinire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/larissa-botnari/poezie/13928078/neimplinire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.