Despuiați de cântec
Atâta frumusețe... Și mă strânge gândul, Vânt strașnic, răsculat din neființă. Cu ochii goi și-n buze seci purtându-l, Mi-e simțământul încleștat pe viță Și struguri sterpi puhoiul meu
LBLarissa BotnariNeîmplinire
Și-a fost să rupem albă fila noastră Nescrisă, ca o lașă dezertare... Curată, oarbă și devastatoare În inocența-i goală de patima măiastră. A trebuit să cadă neîmplinit avântul Și cerul, cu
LBLarissa BotnariVeșniciei Lui
Și peste genii e uitarea toamnei ninsă Din veacuri noi și șubrede, sub vânturi... Uscate-s florile și candela-ți e stinsă Și stinse-s lumii ale tale gânduri. Doar triste versuri, printre
LBLarissa BotnariCodamnation
Ce n’est qu’une vérité et il n’y a que toi- l’être du Néant- qui l’as fait naître ! Pour t’en sauver ensuite, dès qu’elle parlera au nom de tous les cœurs dont toi, tu fus le
LBLarissa Botnari