E ora tarzie

O parte din timpul nostru s-a scurs totul pare irevocabil și efemer iubim o iluzie când credem că am găsit dragostea adevărată de fapt...ne iubim pe noi îngeri căzuți în păcat, cu chipurile frumoase și sufletele îmbatrânite. credem în speranță și fericire, dar inimile au încetat să mai bată. simțim că zburăm cand în nopțile târzii pașii ne poartă pe trotoarele uscate crezând că într-un colț al unei lumi inventate, oameni cu ochii triști ne întind o mână și ne salvează din noroiul în care noi cu picioarele goale asemeni unor copii, stropim culoarea curcubeului. ancorăm la limita imposibilului cu gândurile noastre mute și vrem să fim altfel, crezând că poate cineva ne va auzi suspinul înăbușit nascut dincolo de imposibil.