Mediu
respir aer mucegait,
imbibat cu cenusa,
inlacrimat de-o furtuna de praf.
vad pasari infricosatoare,
strabat amurgul violet,
se-ndreapta spre mainile mele,
tipete surde imi brazdeaza-n durere palmele,
incepe-o rascoala de durere.
simt langa mine doar ura,
desprinsa din zambetul tau.
nicio mangaiere,
nici flori de salcam nu mai sunt,
nici umbra petalelor dulci,
nici culoare, totu-i pustiu!
ma strabate si-acum privirea rece,
ochi-ti de gheatza-au aruncat asupra mea
cioburi de sticla...
imi sangerez renasterea,
imi trezesc nemurirea,
vad dincolo de ceata dintre noi,
iti zaresc urmele in nisipul amortit.
inca un pas,
simt durere,
nisipul e oaza de-ntuneric,
ma scufund in a mea viata,
plec spre aduncuri rupte de-a valurilor tacere.
bocancii ii simt tot mai grei,
ma ajuta sa cobor,
ma duc intr-o fractiune de sunet
spre ape-insangerate.
012.687
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Larisa Druga
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Larisa Druga. “urme de bocanci pe ape.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/larisa-druga/poezie/13918099/urme-de-bocanci-pe-apeComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.