urme de bocanci pe ape
respir aer mucegait, imbibat cu cenusa, inlacrimat de-o furtuna de praf. vad pasari infricosatoare, strabat amurgul violet, se-ndreapta spre mainile mele, tipete surde imi brazdeaza-n durere
variatii
Rasete demonice-mi plang in umbra, Chip de napastuire vine sa m-ajunga, Fug spre zidul de piatra ce ma strange, Se-apropie si ma izbesc de-a lui putere. Ma lupt sa ies din intunericul
ultimul omagiu
Unde se duc? Pleaca sau raman? Isi ia ramas bun Cei care se duc? Crapa pietre crapa tot Cand pe dealuri cade seara Universu-i un mijloc Cum e pamantului marea. Cade noaptea,cad cu
Poartă în amfiteatru
Am o carare in fata, O usa prin ceata, Si pasii ma duc Spre necunoscut. Insa urmele mele, De cenusa sunt grele, Poarta cu ele Praf de-amintiri. Prin soapte rostite, In pagini
