Prin perdea de frunze moarte,
Vântul poartă un suspin,
Aud a îngerului șoapte,
Vreau acel sărut divin.
Ascult a inimii rugare,
Spre el mă-ndrept cu teamă,
Să-mi șteargă lacrimile
Mă-ntorc,privirea-ți găsesc,
Fericit că ești cu mine.
Adorm,ochii-mi odihnesc,
Știind că mâna mea pe-a ta o ține.
Încet,încet,începe-un vis,
Purtându-mi crucea-n spate,
Aproape cad într-un
O umbră,un gând,privire-ntunecată,
Mândrie și-orgoliu ca de granit,
Tâmple,zvâcnesc ca o mare-nspumată,
Nu accept să fiu rănit !
Pumni strânși,privire speriată,
Mi-e teamă de ce va fi,
De
Când erai cu mine,
Iadul în jur se destrama,
Din cenușa paradisul renăștea,
La urechea-mi îngerul cânta.
Când erai cu mine,
Sufletu-mi strălucea,
Iar inima-mi șoptea:
"Ea e însăși fericirea
Ce a fost,nu va mai fi nicicând,
Un cuvânt a fost de-ajuns,
O umbra ce nu se va-ntoare-n curând,
În al meu suflet,crud a patruns.
Știam că sufletu-mi va plânge
Și acum,plângând,
După umbra
