Poezii

Prin perdea de frunze moarte, Vântul poartă un suspin, Aud a îngerului șoapte, Vreau acel sărut divin. Ascult a inimii rugare, Spre el mă-ndrept cu teamă, Să-mi șteargă lacrimile

Mă-ntorc,privirea-ți găsesc, Fericit că ești cu mine. Adorm,ochii-mi odihnesc, Știind că mâna mea pe-a ta o ține. Încet,încet,începe-un vis, Purtându-mi crucea-n spate, Aproape cad într-un

O umbră,un gând,privire-ntunecată, Mândrie și-orgoliu ca de granit, Tâmple,zvâcnesc ca o mare-nspumată, Nu accept să fiu rănit ! Pumni strânși,privire speriată, Mi-e teamă de ce va fi, De

Când erai cu mine, Iadul în jur se destrama, Din cenușa paradisul renăștea, La urechea-mi îngerul cânta. Când erai cu mine, Sufletu-mi strălucea, Iar inima-mi șoptea: "Ea e însăși fericirea

Ce a fost,nu va mai fi nicicând, Un cuvânt a fost de-ajuns, O umbra ce nu se va-ntoare-n curând, În al meu suflet,crud a patruns. Știam că sufletu-mi va plânge Și acum,plângând, După umbra