lal lal

Simfonia nopții Roata soarelui alunecă lin de pe boltă Întericul sumbru se-așterne ușor pe recoltă Departe de lanuri de grâu si rânduri de vii, Se lasă adânca tacere-ntre codrii

Ultima noapte Era o noapte plină de durere,imbrăcată în doliu Tăcerea apăsa neincetat tristetea mea Mă asezam nepasatoare, cu grijă în fotoliu Privind indiferentă sfârșitul