Poezie

Ultima noapte

1 min lectură·4 septembrie 2006

Mediu

Ultima noapte

Era o noapte plină de durere,îmbracata în doliu

Tăcerea apasa neîncetat tristețea mea.

Mă așezam nepăsătoare cu grijă in fotoliu

Privind indiferentă sfârsitul unei stea.

Stingând ușor lumina, lăsând spațiul pustiu,

Se indreaptă ușor spre nemurire

O ultimă scrisoare de Adio vreau să scriu,

Rupând din cuget ultima filă de iubire

Focul pâlpâietor încinge suferința mea amară,

Făcând din patul plin de vise de cândva

Sicriu macabru, străin și gol sa pară

Căci nu știam atunci ce va urma

O zi întunecată precum furtuna cea de toamnă

Ajunse sa pătrundă adânc in viața mea

Cu ce-am greșit eu oare?hai spune-mi Neagra Doamnă,

De mi-ai răpit persoana ce dulce ma iubea?

Îngândurată parcă, lipsită de veșnica visare

Aripile mele căzut-au pe pământ

Căci timpurile bune intrat-au în uitare

Si-acum în doliul negru sperantele ai frânt.

Din liniștea uitarii, ultima șansa de iubire,

Se năaruie incet în mintea mea

Iar ochii îmi cunoașste o ultimă sclipire

Și mă ridic ușor cu rasuflarea grea.

O dâră de lumină pătrunde pe fereastra aburită

Mă-tind pe pat privind ale teiului foi,

Cu ochii stinși și inima murită,

Mă-ndrept incet dar sigur,spre orizonturi noi...

001.567

lal lal. “Ultima noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lal-lal/poezie/202031/ultima-noapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.