cerând doar apă pentru setea ta

cat e de frumos să mă îndrăgostesc prostește

îmi spuneam cândva cu mintea mea nevinovată

când nu știam că am să risc poate tot ce aveam în viață

închisorile de care aveam să mă prind sufletește

de toate drogurile sentimentele care începuseră să-mi curgă în vene

nu mi-a fost teamă niciodată

învățasem de la tata că iubirea există

l-am văzut în momente amestecate cu alcool și dureri

cât e de greu să ai uneori vina călăului

și să îngenunchezi alteori în fața ei

îi spuneam

tată

când am să fiu mare am să le știu pe toate

și anii ăștia în care tot cresc și-mi saltă în cap din nou aceleași credințe copilărești

că poți atinge totul cu propriile mâini oamenii deci stelele de pe cer nu sunt atât de departe

și numerotez în colțul zilei numărul paginii citite

încercările dorința de a recupera sentimentele drogurile

și bătăile pe care ceasul acela atârnat pe perete mi le fură lăsând doar un ecou în urma lor

iar în alte dăți voi mulțumii unor amintiri de oameni

că m-au învățat să-mi deschid inima

ca o poartă la care bați

cerând doar apă pentru setea ta