Poezie
Al cincilea anotimp
1 min lectură·
Mediu
există un al cincilea anotimp
care nu mai naște nimic
mor cuvintele
mor iubirile și ele
cu genele lor rimelate cochete
mor prieteniile
iar tu lași lacrimi grămadă lângă dulap
reajunsă fiară ce se devorează singură
lângă tine bărbatul sforăie
pesemne nu visează cirezile de femei și copii
mânate în plaiuri trecute
încerci să-ți smulgi confuzia dintre sâni
s-alungi absurdul ce-ți mânjește patul noapte de noapte
căci ești tânără și știi
printre zgomote să brodezi liniștea ca un păianjen.
ai fost copil ridat în închisori
sărutând mâini ce te-au lovit
chiar atunci în mrejele sărăciei
viața ți-era dulce
spălând picioarele mamei ce te-a crescut
ești docilă
nu ți-a dat Dumnezeu vreo hartă
cauți în buzunarul iubirii părintești gol
imprimi cu fermoarul dorințelor închis
gestica unui câine blajin
cărându-și aceeași coloană vertebrală strâmbă
tânără ești
și totuși mustești din obraji
al cincilea anotimp mortal
mereu cu blândețea pusă pe masă
cu mâinile pe piept
ai să scârțâi tu printre dinți psalmi
când pleoapele se vor închide
și nici măcar ochii tăioși
n-au să mai vegheze lumânarea ce arde
pentru copila ce-și călcase cu picioarele desculțe
pline de spini
tinerețea
001.102
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 188
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Laichici Violeta Daniela. “Al cincilea anotimp.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laichici-violeta-daniela/poezie/14034431/al-cincilea-anotimpComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.