Poezie
pe spate ca o cruce
1 min lectură·
Mediu
se sprijinea parcă de fiecare suflare de viață
rămasă cumva în culmea amintirilor
a fiecărei clipe care trecea întâi prin toate mădulare
și-apoi se-oprea în vârful degetelor
eu îi vorbeam despre cât de săraci sunt ai mei
despre răbdările fripte care-mi hrăneau zilele și viața
câte mâini m-au lovit și de câte ori le-am sărutat eu
și uite așa
trecea timpul și-n noi se oprea iubirea
nu puteam să vorbesc ori să scriu ceva despre noi
preferam mereu să-mi ascund fața cu mâinile
și să plâng undeva unde nici Dumnezeu nu vede
între sâni purtam refularea unor amăgiri
dar el creștea zi de zi tot mai mare
în fiecare zi era mai frumos mai tandru
și eu mă ascuțeam tot mai mult tot mai aproape
mi se aprindeau călcâiele de el
uneori mergeam greu
dar știam că atunci unde am să mă opresc
de-acolo el mă va purta pe spate ca pe-o cruce
001.117
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Laichici Violeta Daniela. “pe spate ca o cruce.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laichici-violeta-daniela/poezie/14033001/pe-spate-ca-o-cruceComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.