Poezie
Purtători de logodnă
urechea ascultă inima
1 min lectură·
Mediu
încercam mereu să mă apropii cu privirea înspre aceeași ușă
ori măcar să văd cu coada ochiului când treci de prag
să îți simt inima bătând același ritm neschimbat
primind același pahar și totuși zâmbind cuceritor
primul sărut a fost poate o dorință crescândă
atât cât să mă apropii de tine fără teamă
cât să privești printr-o fereastră întrepătrunsă
jumătatea mea bună
aș putea să-ți așez capul pe pieptul meu menit să înțeleagă tăceri
chiar și frământarea Potopului ar înțelege-o
până când te va ține de el
apăsat de greutăți și totuși puternic
ca un piept de vrăbioară
iubirea asta cât un bob de mac
și totuși plină de somn și de vise
am fi pământ și mare verde-albăstruie împreună
și-am picta curcubeie întorcând stropi de ploaie spre lumină
iubitul meu
chiar atunci când soarele dă să răsară
ne vom cunoaște ca doi purtători de logodnă
001015
0