Poezie

fețe de pernă

1 min lectură·26 mai 2004

Mediu

eu știam că am să exist: mă visasem într-o zi ;

ochii mei băteau ca o aripă mare transparentă a unei păsări fără cap -

știi, eu am visele mici și capul nu a mai încăput

albastrule, ce de alb aveam în jurul meu!

puteam să fac un castel de alb din el...

puteam să-i fac cerului un capot...

sau puteam să-l mănânc pe tot cu dulceață...

și-mi plăcea să ascund în fâlfâirile ochiului meu umbra unui copac

dar de fiecare dată când închideam aripa

cineva mă săruta pe pleoapă:

era un copil care îmi arunca pumni de pământ de pe mormântul păpușii

așa am murit: acoperit de tristețea de a nu fi fost niciodată om...

și păpușa plângea vie din ochii ei de plastic,

îngropată de un copil ce se juca de-a dumnezeu

012.764

Lacatus Loredana. “fețe de pernă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lacatus-loredana/poezie/74572/fete-de-perna

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

L Lakatus✓15 iul. 2007

Fascinant poem,minunata imagine a ceea ce poate si noi vom fi candva-copil ce se juca de-a dumnezeu-mi-a placut sincer poemul