zimbet

zimbesc luminii noi cu toata oboseala ce o simt in mine...cu toata durerea ce-o port in fiecare zi...iar eu am indrazneala sa zimbesc luminii... stiu ca o vad destul de rar....dar cind o vad, nu pot sa nu ma bucur de ea cu toata fiinta.......sa o simt cum ma patrunde prin toti porii....zimbesc luminii si ma-ncred in ea... mi-e dor de lumina din munti....strecurata printre crengile brazilor.....mi-e dor sa simt izbinda celui ce ajunge in creasta....mi-e dor...mi-e dor de casa.....si am obosit, o stiu...dar azi, ma bucur de lumina.....cu toata fiinta....cu toata durerea....ma bucur ca pot vedea lumina din mine...nu pot sa nu ma bucur, realizind ca inca mai am in mine lumina.....ca am reusit sa nu las pe nimeni sa stinga licarul care va exista vesnic... si da....ma consider invingatoare, orice s-ar intimpla.....si oricit de intunecata va fi ziua de miine... ma bucur de lumina.....