Între ieri și mâine, sau de ce totul și nimicul pe-aceeași foaie-s scrise

- 14 - Ei, și pentru că acuma altă foaie am luat, Aici alt capăt de vorbă voi lua la depănat. Dar dacă din cele spuse mai găsești ceva ce-ți place, Eu la ele vreodată m-oi întoarce, fii pe pace. - 15 - Și de-mi zici că toate-s spuse și-a le spune iar sens n-are, Eu zic: mama cunoștinței este-aceeași repetare. Și deoarece exist și fac umbră pe Pământ, Am și eu ceva a spune, am și eu al meu cuvânt. - 16 - Multe-s spuse și nu pentru c-aș avea de completat Am venit și la urechea-ți în zadar cuvântu-mi bat. O mulțime să ne-asculte ce vorbim acuma noi, Unu-ar prinde înțelesul printre ei, sau cel mult doi. - 17 - Logică ar vrea să vadă-acea mulțime și sistemă, Rezolvări de ecuații și răspunsuri la problemă. Și când nu-s, ea se agită; cum de nu-i cum știe ea? Rupe foaia, o aruncă și-apoi zice că e rea. - 18 - Să-nțeleagă n-au prins bine sensul încă din cuvinte Și le-o ia, ca-ntotdeauna, gura lor pe dinainte. Iar uitarăți, toate-acestea eu nu pentru voi le scriu. Nu vă place? Cele bune! Nu mă știți și nu vă știu. - 19 - Dar să revenim la cele ce ne fac nouă plăcere! Celor ce n-au vrut să steie, eu le-am zis la revedere. Celor printre rânduri care loc să steie și-au făcut, Bun venit, - le zic, - povestea doar abia a început. - 20 - Toate, toate stau grămadă între ele-amestecate. Nu e rău și nu e bine, nu e față, nu e spate, Nu e sus și nu e jos, nu-i greșit și nu e sfânt, Nu-i nimic, dar totodată toate celea toate sînt. - 21 - E și alb, dar e și negru, e și mic, dar e și mare, Plus e, dar și minus este, este moale, dar și tare... Și cum nu-s, dar vrând să fie, toate s-au împrăștiat. Străbătând spațiu și vreme, le vedem cum ne e dat. - 22 - Deci, din toate ce sînt una, una toate s-a făcut. De-ai vrea să vezi începutul, el de-aici a apărut, Căci dorind cumva să fie, toate și-au luat ființă, Dar există numai dacă au vreun punct de referință. - 23 - Dacă nu ar fi lumină, întuneric oare-ar fi? Dreptul de n-ar fi, atuncea stângul totul aș numi? Ce e mic și ce e mare? Ce e sus și ce e jos? Ce e rău și ce e bine? Ce-i pe față, ce-i pe dos? - 24 - Toate-s una pentru alta într-o lume relativă, Însă toate împreună de la absolut derivă. Hm, - zâmbesc... cu orice strofă devin tot mai curios: Parcă multe ne-nțelese, dar atâta de frumos! - 25 - \"Dute-n colo, vină-ncoace\", - dansul ăsta omenirea Îl repetă de milenii. Ce-ai să-i faci? Așa-i e firea. De mă-ntorc la cele spuse, straniu tare să nu-ți pară. Ia, zi-mi, câte ori pe an bați aceeași ulicioară? - 26 - Revenim la cele spuse, născocim altele noi – Alte minți, alte penițe, alte gânduri, alte foi... Alți actori, aceeași piesă – cum a zis acel poet, - Mersul, însă, l-ai cunoaște numai dacă-ai fi profet. - 27 - Multe sînt descoperite și sînt multe inventate, Dar din tot ce poate fi, nu-i măcar nici jumătate. Căci cu cât mai multe știi, cu-atât ce nu știi mai mult e; De-ar ști ochii să le vadă și urechea să le-asculte... - 28 - Prin păduri ce nu-s umblate este greu să-ți faci cărare, Dar le treci, de ai cu tine și credință și răbdare. Și cum lumea cea de astăzi e așa de tare-n grabă, Cred, le ai pe amândouă, de mai stai citind o habă. - 29 - Când laptop-ul e la modă și la el oricine știe, Eu încă-ți mai scriu cu mâna pe-o bucată de hârtie, Căci în perspectiva vremii e atâta de romantic, Frunzărind filă cu filă, să citești ce-a scris vreun antic. - 30 - Dar ce-i vremea? – Legătura dintre-atunci și pân-atunci? Clipe scurte-i țin măsura, alteori milenii lungi. Uneori fuge grăbită, alteori se-oprește parcă. Mulți rămân de ea în urmă, alții s-o întreacă-ncearcă. - 31 - Azi e mâinele de ieri, ieri e azi-ul de-altădată. – În această afirmare mintea-mi logica o cată. Un prezent, ce viitor era pentru mai trecut, În noian de amintire iată-l iarăși prefăcut. - 32 - Un străin în neam se face, de începi să îl iubești Și din acea clipă sacră înțelegi că altul ești. Cum alegi să fii din nou pentru clipa următoare, - Este felul ce-ți priește, a rostului căutare. - 33 - În trecut acest prezent se transformă-n viitor. Colo – e numai neștire, dincolo-atotștiutor. Ieri nu e și mâine nu e, - tu pe gânduri iarăși cazi – Din ce-a fost și ce-o să fie, e doar ziua cea de azi.