Închid ochi, zăresc picături de ploaie,
Obrajii se umezesc, adâncurile se-nconvoaie,
Valuri peste valuri stropesc, privirea mea,
Alungă orice clipă, în care te pot avea
Un zâmbet în amurg,
Frig si intuneric
Respir greu si inghetat
Calm, in peronul garii,
Astept, acel tren uitat.
Imi amintesc, aceea privire,
Acel, ultim sarut,
Traiesc intr-o amagire,
Mi-a spus sa nu o
„Natura...florile și bruma!
Stâncile, înălțimile
Privirile, gândurile, simțurile?
Trecutul, viitorul sau.... acuma?
Iubirea este o ființă?
Sau un lucru firesc,
Din care oamenii învață
Și
„De ce atunci când te gândești,
Te i-au fiori de speranță,
De ce atunci când te gândești,
Te macini și ai greață.
De ce atunci când te gândești
Nu poți să te păcălești,
Hm...
Poate aici
“Nu te voi privi,
Si astfel tu vei stii,
Ca eu voi muri,
Fara ca tu sa ma poti iubi.
Te voi saruta, in lumina lunii,
Iti voi spune, ca te doresc.
Te voi mangaia, si te voi privii,
Apoi o sa
“Cu ochii negrii patrunzatori
Din buzele ei pufoase
O privire care iti da fiori,
Imi soptea, ganduri false.
Amagire simteam,
In clipe, de iubire
Fericirea o aveam,
Numai intr-o simpla
“Dorinta de a iubi
Placerea de a privi
Gandul de a fi cat mai aproape
De ea…
Adanca este aceea speranta
Care imi mentine fericirea in viata
Atat de fragila…
E lumea in care
“Eu voi fi, tu ai fost,
Impreuna, fara rost.
Iubirea a fost traita,
Dar numai de mine simtita
Am visat, mai vazut
Te-am placut, tu n-ai vrut,
Sa ma iubesti, sa te doresc,
Nu stiu ce am vrut
“Drumuri incrucisate imi apar
Viata mea e un calvar
Mi-e frig, si cu mainile in buzunar,
Ma intreb!...
Cine mi-a dar acest har.
Trebuie sa-mi aleg un drum,
As vrea sa fim amandoi
Imi aprind
“Salcâmii foșnesc în jurul meu,
Vântul rece sufletul mi-alină,
Ma cutremur tot mereu,
Când mă gândesc la mâna ei fină.
Ma alina, înainte s-adorm,
Sărutul ei, de noapte bună,
Ma trimitea, în
“De departe, te privesc,
Aștept să mă întâlnesc,
Cu aceea iubire,
Care într-o zi, va fi,
O frumoasă, amintire.
Un peisaj cu flori, și dealuri,
Se-nvăluie, în sufletul meu,
Ca o mare
KT