Poezie
Ciobul
1 min lectură·
Mediu
Eram naiv.
Mi-aduc aminte c-am găsit un ciob tocit.
Ros de apă și de sare, așa, ca ochii mei.
Eu credeam că-i jad, că-i mistic...
Ei mi-au zis că e-un nimic.
Nu l-au smuls cu răutate dar cumva l-au nimicit.
...
Văd pe jos de-atunci doar pietre.
Nimic n-a mai strălucit
ca bucata mea de jad pe care-au distrus-o ei.
...
Poate n-am eu văzul bun.
N-au vrut, cred, să mă orbească.
Poate visele fac rău...Or fi vrut să mă ferească.
Eu eram mic, naiv, cuminte.
Nicio ușă, nici fereastră,
Dar bucata mea de ciob, trebuia să strălucească.
00603
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Kazimir Singurov
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Kazimir Singurov. “Ciobul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/kazimir-singurov/poezie/14164718/ciobulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.