Poezii

Am murit atunci, în august... Încă mă vedeți umblând. Am trăit să nu mai plângeți. Am murit să nu mai plâng. Am murit atunci, pe valsul amintirilor de mult, Pe-ale cărui note glasu-mi N-a

În mine-i focul cel mai viu. Dar nici n-am cerut eu viață... Nici n-am vrut să fiu fragil, N-am vrut inima de gheață. Înainte-i un pustiu. Nici n-aș cuvânta „speranță” Nici măcar n-aș vrea să

Eram naiv. Mi-aduc aminte c-am găsit un ciob tocit. Ros de apă și de sare, așa, ca ochii mei. Eu credeam că-i jad, că-i mistic... Ei mi-au zis că e-un nimic. Nu l-au smuls cu răutate dar