Drept recunoștință,
Sălbăticiuni miraculos
Vindecate
Prinseră a-i mulțumi,
Fiecare în felul său:
Unele cu foșnet abia auzit,
Altele cutremurând
Cerul lipsit sărbătorește
De nori,
Câteva aducându-se
Prima duminică
Din octombrie:
Plutind o frunză de cireș
(în roșu, în galben,
știrbită pe margini,
cu răni rămase
verzi)
Binecuvântează
O pisică, un câine
Și un stol de vrăbii
(restul vietăților
în
S-au adunat în livadă,
Găsindu-și fiecare
Un loc între ierburi
(lângă fructe necoapte
scuturate de vânt sau
învinse de lăcomia omizilor).
Dincolo de livadă,
Marea și delfinii ei curioși,
Sărind din
Stive uriașe de lemn...
S-au gândit
Că ar fi timpul pentru
Noul Babel.
Tăcerea resemnată
A păsărilor pădurii,
A lupilor, lichenilor
Clopoțeilor răsfirați
Prin luminișuri,
A liliecilor mai tot
Ce rămâne după
Ce termină de citit
O carte pe ascuns?
Amănunte:
Cum se scutură mălinii
De solzii mugurilor
Și de insecte adormite,
Cum se opresc pe scoarță
Pentru o vreme
Până le spală
Toate
KF