karla zercicov

Serile, Violete de gențiană, Albastru de metilen, În cerul gurii, jazz... Pian - Amuletă africană, Ghitară pană, Mănușă neagră bass Sub cer putrezind naționalist Periuțe, Fantezii de

SECVENÞA 1 Exterior, dimineață. Parc cu lac. Început de vară. În zilele noastre. O alee pietruită șerpuiește pe lângă malul lacului. Ceața de dimineață se ridică. Pașii de

Omul cu cipilica vișinie Secvența 1. ( Chivu la pândă) Exterior, înserare. București. Rond cu părculeț (Filaret). În zilele noastre. Zi de iunie-iulie. Pe cerul împurpurat de

Ochi verde, Primăvara, Pandantiv la gâtul zbârcit al eternității.

Și păsările au împotriva lor vântul, Imensa cealaltă pasăre cu ochii albaștri...

* Hei, te rog să-mi dai un câine, Vreau să aud cum urlă noaptea La lună Cum urlă în cor cu câinii vecinilor Atunci când stăpânii sunt plecați în concedii, Hai, dă-mi un câine

Ne naștem copy/paste Negură și trandafiri, Suntem pradă aceleiași uimiri copy/paste.

Nu-mi pasă dacă stau cu capul în jos! Universul meu are întotdeauna pământul sub picioare, Transformă norii-n turnuri de iepuri cu lungi hegemonii, În oglinda Alicei Neîmpușcați stau iepurii

Iată soarele. O lumină verde se strecura printre genele încâlcite. Fata se ridică din colțul ei, mahmură. Se lipi de val.

Străzile au glasuri de jivine, Fuge goală pe dunga subțire a ochilor, Nu mănâncă, nu doarme, nu bea, E străvezie, Ai grijă să nu dai peste ea în parcare Că dragostea sare, sare, Să nu audă

îți strecori mâna prin orizontul îngust dintre două case cerșești degetele-ți bat un arpegiu eau arpege peste marea îngustă se ridică un curcubeu scurt fluturi palma hei palma se face pește

Mă întorc... În acest ocean nu poate să înoate nimeni. Afară sunt patruzeci de grade și-n apă îți îngheață inima. Mă întorc, Adorm cu capul pe masa asta la care cântă tiberian Scrâșnește

să ne jucăm să spălăm pisica s-o punem la uscat pe acoperiș să luăm scara să culegem cireșe să îngropăm sâmburii să așteptăm să crească primăvara viitoare despuiați să facem baie în lighean să

Ne Voia de risc. Ne Voia puncte pe cercuri cotangente, Ne Voia gente, în sens contemplativ italian, Ne Voia scriși cu litere moi, italics, Ne Voia X Și O. La nerevedere prieten

La grădiniță bem sauvignon blanc Din niște păhăruțe foarte foarte mici. Unii dintre noi fumează pall mall, chesterfield, kent 4, Facem filozofie foarte foarte mică De exemplu cum luminează

Lumina albă ca un violoncel Cheamă lăstunii… Nu pleca îți spun Nu pleca Drumurile se întorc încet înapoi Noi nu murim. Chipurile pe care le-am iubit Stau ca norii pe cer Uneori ploaia le

Iubitul meu nu mai cioplește-n lemn Mese și scaune A trecut și de faza în care tăia metale cu flexu’ Acum folosește unelte cu laser Dar vă zic, E mai bine să cazi de pe-un scaun decât de pe-o

Să nu ajungă-n locul în care stau cănile! Îmi avertizez un cuplu drag de prieteni Când îmi abandonez ciornele Pe tastatura computerului lor. ...că dragostea lor era de-acum ca un revelion

Pentru că ele ne dau nouă carne, lapte, brânză, ouă. Pentru că ne plouă în gură și ele nu stau cer. Pentru că ne bat la cap când nu ne pun să le batem pe ele. Pentru că le sare oja de pe

Polițistului îi cresc ramuri în mijlocul drumului Pe sub ele se aleargă câini cu jante de aluminiu Cerul are mireasmă de cerneală Câțiva cavaleri își așteaptă domnițele pe treptele

Modestia e o artă pe care puțini și-o pot permite.

A fost delicată. Dormea cu cerșetorii, Uneori mânca un crocodil. Endeavor-Metalica Îl prinse de gât pe Cărăbușul de Aur Din gâtul lui și-au luat zborul Un milion de porumbei Un milion de țări

TREATEMENT pe OUTLINE Duminica, o familie numeroasă face grătar în curtea interioară unei case de tip austro-ungar din Oradea. PAUL copil de doișpe ani și familia lui, prietenii familiei