Poezie

Revelație

1 min lectură·2 iunie 2012

Mediu

O pată mută-n orizont

Mi-e cugetul închis,

Nor vaporos în forme transpunând,

Reflecția unui vis.

O rază rece de lumină

Mi-s ochii arzători,

În zilele ce-au fost și au să vină

Zăresc aceeași cale, bicolor.

Și un patetic cântec monoton

Mi-e trupul zdruncinat,

Și-aștept s-adorm într-un cocon

Având o altă rută de urmat.

Ca un minuscul punct în univers

Destinul mi se-arată.

Acum,adânc încerc să m-oglindesc,

Eu sunt?

Banală, previzibilă și ștearsă?

E uimitor de simplu, nefiresc.

Nu asta mi-e menirea!

I-au cu asalt voința și o-nmulțesc,

Mi-e limpede privirea!

Visul mi-e scut și calea crez,

Când spațiul se dilată.

Mă-nalț târâș și devotat escaladez,

Dau viața!

001.066

Karla Ciucă. “Revelație.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/karla-ciuca/poezie/14008490/revelatie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.