Poezie
Ridică-mă
1 min lectură·
Mediu
Perdeaua de ceață pe pleoape-mi se lăsă,
M-ascund în fărâme de negură deasă
Și aripi îmi cresc, născute-n durere,
Și penele-mi ude de sânge, sunt grele.
Când trupu-mi bătrân, istovit se înclină,
Înfipte-mi sunt palmele, țăruși în țărână.
Prin bălți și prin gropi genunchii-mi târăsc,
Mă zgârie iarba, ciulini mă julesc
Și ploaia mă udă, zăpada mă-ngheața,
Privirea mi-e nulă și vocea mi-e seacă
Nu pot să mai strig, tăria mă lăsa.
Suspine mărunte zvâcnesc în neștire
Și brațele reci le-ntind către tine.
Iubite întoarce-te o clipă spre mine
Și mângâie-mi fruntea-ncrețită de vreme,
Alintă-mi cu șoapte rațiunea senilă,
Ridică-mă ca să respir lumină…
001.094
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Karla Ciucă
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Karla Ciucă. “Ridică-mă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/karla-ciuca/poezie/13996991/ridica-maComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.