Poezie

Chiar dacă nu mai sunt...

1 min lectură·22 septembrie 2011

Mediu

Dacă am uitat să-ți spun că te iubesc...

Să știi că te iubesc mai mult!

Și dacă un veac ar fi să nu te întâlnesc,

Nu pot să mi te scot din gând.

Dacă-n vâltoarea vieții rătăcind,

Þi-e teamă că n-ai să-mi găsești iubirea...

Să știi că te urmez la nesfârșit.

Ochi-mi te văd chiar dacă nu mai sunt aievea.

Dragostea mea ți-e umbră de argint.

Un far pe calea-ți dreaptă răsturnată.

Pitită-n fiecare șoaptă de alint.

În fiecare rugă înflorită pe buzele-mi de gheață.

E ascunsă-n raza dimineții mute,

Ce pleoapele-ți sărută tremurând.

În adierea dulce a viselor pierdute,

Ce se deșteaptă-n noapte suspinând.

Ecou al clipelor duioase,

Iubirea mea se-ascunde-n al tău miez.

Te mângâie, te-nvăluie sfioasă.

Ascultă adânc în tine și-ai s-o vezi!

Chiar dacă pat mi-e norul.

Și cerul mi-e pământ.

Nu pot să-mi stâmpăr dorul...

A ta rămân, prin tine sunt!

Te-aștept în pragul porții,

Spre rai când vei pluti.

Și orice-ar zice sorții,

Nici cerul, nici pământul,

nu ne vor despărți!

001.134

Karla Ciucă. “Chiar dacă nu mai sunt....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/karla-ciuca/poezie/13989577/chiar-daca-nu-mai-sunt

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.