drama neputintei apasa
greu
umerii ,strivindu-i
ca pe o coaja de ou
inauntru sufletul se zbate
in nefiinta
si ca intr-o eviscerare
rupe coaja
si evadeaza
din absurd
moartea-acea
cind lumina ta se stinge
si ecoul nu mai trinteste
de stinci
strigatul tau ragusit
asculta la maturatorul
de pe strada
cintecul mortii
ce-ti matura incet
ultima frunza
de pe mormint
asculta cum matura incet
pe strada
o tiganca, frunzele,
tresar
la poarta mea se opreste
\'aici nu mai locuieste
nimeni\'
gindeste
si lasa ochii in jos
trece mai departe
matura
un inger plinge pe ruine
fara lacrimi
durerea mea
din aripa rupta i se scurge
venin
el, cel fara de corp
este ros de viermi neobositi
ochii lui
doua cavitati golite
ce ma privesc
timpul imi curge prin vene
o, oamenii, nu le poti
trece nici o incertitudine
imi sunt o infringere
ce se alimenteaza
din carnea mea
imi sug timpul
imi risipesc umbra
si cind au terminat
se
cu oameni tristi
cu oameni morti
ce li s-a spus ca sunt in viata
sta ca un cavou
umplut de suflete dezorientate
cu cadavre umblatoare
cu ochi ce-i zaresti
prin pahare murdare
deformati
de
atitea masti
atitea suflete
se joaca
ca intr-un joc de iele
se prind, se-nvirtesc
cadaverice
lipsite de sens
nelocuite
intr-un timp absurd
pling, se prefac
rid
se confunda
se
am intilnit un vinzator ambulant
l-am intrebat\'ce vinzi?\'
\'vise\' vrei sa cumperi?
sufletul tau
in schimbul unui vis
primesti?
l-am privit
si fara sa-mi dau seama
am intins mina
...ca un
desertul, o desertul
cu nisipul care s-a odihnit
in ochii atitor pelerini
un imens cimitir
al sufletelor pierdute
fara cruci, fara mormint
cu furtuni ce se nasc ca-ntr-un
fir de ata
se separa
am intilnit un vinzator
ambulant
l-am intrebat:
ce vinzi?
vise, vrei sa cumperi?
sufletul tau in schimbul
unui vis,atit te costa
primesti?
l-am privit,si fara
sa-mi dau seama
am intins
stresant cum linistea apasa
corpurile
ca un sarcofag
se modeleaza dupa ele
si in marea lor nefiinta
inca mai graieste
soapte stinse
mai incearca
mirosuri acute
pina cind totul
stresant cum linistea apasa
corpurile
ca un sarcofag
se modeleaza dupa ele
si in marea lor nefiinta
inca mai graieste
soapte stinse
mai incearca
mirosuri acute
pina cind totul
ma dor talpile
de atitea oase pe care calc
pamintul musteste inca
mirosuri nevrotice
ale celor care l-au populat
cu mirosurile lor
pamintul ...un mare cimitir
in care suntem imormintati de
colectionarul de suflete
a batut si la usa mea
devreme, ce-i drept
mult prea devreme
insetat de sufletul meu
ca valurile sarate ale marii
de nisipul plajei
mereu, tot mereu
ca-ntr-un dans
mergeam pe drum alarteieri
priveam prin oameni
toti gindeau acelasi lucru
si deodata moartea nu mi se mai paru
asa de rea
ochi fara chipuri
strigoi uitati de creatorul lor
pierduti in marea
am stat la umbra mortului
mirosea
am vazut lumea trista
plinsa
si i-am intrebat
\'de ce nu va bucurati\'?
dar ei n-au stiut sa-mi raspunda
s-au incapatinat sa-l plinga
in continuare
ei,
sa fiu eu oare un nebun
ce viata vrea s-o fac-un vis?
sa fiu eu oare acel stapin
acelei lumi din paradis?
o viata intreaga am simtit
durerea-acestor intrebari
putea-voi preschimba-n
La umbra nucului batrin
Am asteptat si-alalteieri,
Cu ochii atintiti pe drum
Ca-n serile de mult,din veri.
Treceau masini,caruti uitate
Trecea in palcuri viata toata
Soseau scrisori si vesti
Nu esti TU,tu esti NIMIC
Esti un loc obscur si strins
Unde sir de generatii
Vlaga,sufletul,si-au scurs.
De te-ai naste inc-odata
Tu pe TINE n-oi gasi
Ci doar UMBRELE din
In seara de iarna
Murira gindurile-n pace
Ninge peste dureri
Iar satul obosit acuma tace.
Ninge cu noapte si stele
Afara e miros de ger
Ninge peste crestetul fruntilor mele
Ninge-o tainica
In mine se-ntinde desertul pustiu
Ce ironie, pustiu peste pustiu
Iar ochiul deschis, nu vrea sa mai vada
Creierul comenzile-mi refuza
Eu nu mai vreau sa simt nimic
Caci eu sunt izvorul
Plinsul meu e ploaia de afara
Ce cade fara picaturi
Pe fruntea-ti moarta de-asta vara
O,ploaie,tu,asterne-ti plinsul
Plinsul meu e vintul de afara
Ce urla mut
Deasupra fruntii moarte de-asta
Printre ramuri argintii ,
Cind luna-n pieptu-ti se-nfioara
Eu care nici cind simtii,
Murii intaia oara.
Murii in mine si-n prezent,
Murii si-n viitor
Iar prin trecut trecui tacuta,
Eu, la-l
