Poezie

ma dor

1 min lectură·13 decembrie 2001

Mediu

ma dor talpile

de atitea oase pe care calc

pamintul musteste inca

mirosuri nevrotice

ale celor care l-au populat

cu mirosurile lor

pamintul ...un mare cimitir

in care suntem imormintati de vii

in propria viata

063820

Despre aceasta lucrare

Autor: karesse konakis
Tip: Poezie
Cuvinte: 35
Citire: 1 min
Versuri: 9
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

karesse konakis. “ma dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/karesse-konakis/poezie/10346/ma-dor

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

O o✓14 dec. 2001

Au! Doare... al naibii de tare. Dar sa stii ca nu e obligatori sa fie asa...

AM andreea musat✓15 dec. 2001

pamantul,din care ni s-a spus ca ne-am nascut...te doare?se pare ca ne traim vietile in permanenta mortii

KK karesse konakis✓15 dec. 2001

stiu, mersi de incurajare, intodeauna ai un raspuns pregatit dar in perioada asta am predilectie spre sumbru

DC Dumitru Cantea✓19 dec. 2001

Oau,...ma impresionat, de mult merg in gautarea acestor cuvinte, insa se pare ca cineva mia luaco pe dinainte, dar deja, din fericire, nu-mi pare rau. orice descoperire pe pamant e frumoasa chiar daca-i trista.

KK karesse konakis✓20 dec. 2001

da, pamintul, pina si propria respiratie uneori; da, asa traim, nu stim cind ne nastem, traim cu frica mortii, si uitam de fapt sa mai traim, trist, ireparabil

KK karesse konakis✓20 dec. 2001

multumesc, ma bucur ca poezia mea ti-a stirnit acest sentiment, inseamna ca mesajul ei a fost inteles; nu intodeauna suntem in posesia cuvintelor care trebuie, dar nu asta e important, ceea ce conteaza e ca le cautam, asa ca nu inceta niciodata sa le cauti in tine.