Poezie
Cind rasare luna...
1 min lectură·
Mediu
Cind rasare luna-n balti,
Tu stai pitit pe vatra
Capul greu incet ti-l \'nalti
Iar ochiul tau se scalda.
Privesti \'n-a lunei fata moarta,
Intrebi incet in soapta
Daca-a vazut pe muma-ti
Si ochii iti sunt balta.
Aceeasi fata luna-ntoarce,
De mii de ani incoace;
Incet in noaptea de granit
Raspunsul iti desface:
\'Am vazut-o la cismea
Cum apa-n fata-i plinge,
Fiorul mortii petrecind-o,
Al genei ochi il stringe.
Ma doare raza ce-i intorc
In gindurile-i moarte
Si-n ochii atintiti,nebuni,
Citesc cumplite soapte:
\'\'Mai bine dorm si eu cu tine,
Ma odihnesc de-o viata;
Dar,o, odorul meu de-acasa,
Ce-ar zice a lui fata!?\'\'
Tu te ridici din vatra
Si zbieri in noaptea larga
Te-o auzi ,doar, mortul,
Si cainii toti a\'latra.
Nimic si nime nu-l aude-
In noaptea oarba;tace
Caci luna aceeasi fata-ntoarce,
De mii de ani incoace.
001.506
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- karesse konakis
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
karesse konakis. “Cind rasare luna....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/karesse-konakis/poezie/6160/cind-rasare-lunaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.